O zi de Mos Nicolae pe care nu o voi uita niciodata. In masina printre vacute mergand la servici, intr-o caldura de vreo 25 de grade intr-un praf de nu te vedeai...and so on. Nu tocmai placut dar asta e. A doua iesire din oras s-a petrecut in alt orasel mic si uratzel numit Yavatmal, unde dimineata te intampina o priveliste ceva de genul... Directia gradina hotelului Pride, la pavilionul No. 8. Peste 9 ore de stat intre clienti curiosi de proprietati, unii insistenti altii simpatici, ca peste tot de altfel. Seara cina, mai o dusca si gata ziua, la culcare. Asta s-a intamplat timp de 2 zile, dupa care am revenit in orasul "natal" care incepe sa il simt din ce in ce mai "acasa". Obisnuinta.. Oamenii devin din ce in ce mai apropiati, adica cei din departamentul meu de marketing. In ciuda conceptiilor total diferite vizavi de femei, viata, munca si multe altele sunt tot oameni la sfarsitul zilei, care se pare ca stiu sa asculte sis a inteleaga si sa dea sfaturi. Nu ma asteptam dar ma bucur in acelasi timp.
O experienta dificila dar interesanta viata in India.
Un orasel mic (nu stiu cati locuitori) foarte murdar, cu drumuri mereu in constructie am inteles, fara mare valoare. Chandrapur a fost prima oprire a firmei in seria de expozitii la care participam. Inca 4 urmeaza.
Ce se intampla aici? Ei bine expozitie de real-estate, toate companiile care au locuinte de vanzare, case sau spatii comerciale, sau township-uri (cum este projectul nostru) au participat la expozitie, care mai de care mai ofertanti. Proiectul nostru a fost suporter principal deci am fost cortul din buricul targului. Oamneii saraci aici desigur, cautau doar apartamente cat mai ieftine si frumoase posibil. Deloc pretentiosi daca stai sa te gandesti :)). In rest toate bune si frumoase, am inchegat un newsletter minunat in urma acestei prime expozitii, iar seara dupa terminarea programului (care by the way era de la 10 dimineata pana la 9 seara-incontinuuuuuu) luam cina in locuri care mai de care mai exotice (fie vreun restaurant vai de el sau gradina in miezul junglei cu 15 grade afara unde toti dardaiam de frig si ne incalzeam la un foc improvizat pe un metal:)) Foarte romantic.
Indienii sunt ahtiati dupa mancare, chiar si cei cu statut, cu putere, cu bani, mananca de parca nu au mancat de ani de zile. Ba chiar am asistat la o bataie pe mancare( nu chiar la propriu) unde trageau de farfuria cu peste dintr-o parte in alta si zburau bucatele peste tot pe masa dupa care oamenii alergau sa le prinda. Nu m-a incantat momentul dar n-am avut cum sa-l evit, nu puteam sa plec de la masa. Inca un lucru interesant care am inteles ca face parte din cultura, in sensul in care toti sunt asa, rare exceptii.
Oricum experienta a fost buna, (de pus in buzunar si scos la nevoie)iar weekendul 5-6 urmeaza partea a 2-a.
Da domne. E plin de vaci aici. Oriunde mergi, in fata magazinelor, pe strazi printre masini, in fata casei, pe trotuar, oriunde. Vacile sunt sfante pentru cultura indiana, de aceea nimeni nu le maltrateaza, bruscheaza, omoare, sa nu mai spun manance. Primele ore in India, respectiv Delhi, am mers cu masina de la o cazare la alta. Iar la semafor, in fara masinii era o vaca linistita care astepta parca verdele sa mearga mai departe, inconjurata fiind de masini. Am intrebat-o pe fata care m-a condus daca animalul apartine cuiva sau pur si simplu umbla asa de nebun prin oras? Mi-a spus ca vaca e absolut libera, azi e la semafor, maine e in cealalta parte a orasului, explorand meleaguri noi. Interesant m-am gandit. Acum 3 dimineti, pornind fericita spre servici, m-a intampinat in fata portii o balega cat casa, proaspata, parca lasata special sa calci direct in ea :)) N-am calcat-o si am purces spre destinatie. Mai interesant e ca balega e si azi acolo, nimeni din cladire nu s-a sinchisit sa o adune, mature, dea deoparte sau ceva de genul. Sade acolo, uscata...asteptand... Acum cateva zile, in ziua mea libera, am iesit din casa spre cumparaturi. Dupa jumatate de ora am revenit, iar strada era plina de vaci care sedeau calme in fata fiecarei porti, jumatate adormite. Privelistea...cam asa:
Un joc pe care din pcatate nu prea l-am inteles, dar la fel ca la fotbal, o gramada de oameni alearga dupa o bila in acest caz. Am participat la meciul de cricket dintre Australia si India pe cel mai mare stadion din centrul Indiei, VCA Stadium in Nagpur. 8 ore de cricket, 8 ore de chpsuri si apa si popcorn pe un stadion unde atmosfera e cumva de nedescris. Indienii sunt ahtiati dupa cricket. Fac o galerie mai ceva ca la meciurile lu Poli. La fiecare punct al gazdei, tot stadionul era in picioare, tipau, urlau, cantau si dansau. Din cand in cand apareau spoturi muzicale care ii innebuneau de-a dreptul pe participanti. A fost o experinta inedita, obositoare in acelasi timp si sa nu mai spun plina de praf. Am inghiti la praf cat pentru un an de zile. Acum umblu doar cu esarfa pe fata pe strada si cu nasul acoperit. Ca sa fie mai clar, totul arata cam asa:
Macar acum stiu la ce sa ma astept cand mai avem activitati de genul....
Ah si un lucru extraordinar care mi s-a inatamplat saptamana asta....dimineata m-a intampinat o maimuta, cand am iesit din casa. :)) A fost nemaipomenit, prima maimuta live din viata mea. Statea agatata de pervazul vecinilor de la etajul 1, iar cand am iesit din casa a aterizat pe acoperisul de deasupra usii noastre si s-a topait pe gard apoi in curtea vecinilor de vizavi. A fost un moment de neuitat care abea astept sa mi se intample din nou.
O sarbatoare minunata in cultura hindi, unde oamenii sarbatoresc binele, lumina, infrangerea raului. Diwali-Festivalul Luminii. Cand iesi pe strada arata exact ca si Craciunul crestin, plin de beculete si ornamente luminoase pe strazi, pe casele oamenilor, la balcoane, pe copacii din fata casei, la geamuri and so on. M-am simtit ca de Craciun doar ca lipsea frigul cu zapada si Mos Craciun desigur. Strazile sunt pline de negustori care vand statuete cu zei, fructe, lumini, suporturi ceramice in care se pun uleiuri parfumate si se ard si niste prafuri colorate care se aranjeaza in diverse forme pe asfalt in fata casei sau chiar in interior. Formatiunile se numesc "ringola", arata minunat si semnifica BINE, persoanele le pun in interior sau in fata casei pentru ca aduc noroc.
Ce am facut de Diwali? Pai ne-am simtit bine, am cantat, dansat, am vazut artificii si am asurzit de la miile de pocnitori care afumau strazile, am mancat desigur bunatati si ne-am prostit.
In India e aproape iarna, iar in Nagpur temperatura nu scade sub 25 de grade noaptea. Cel putin nu inca. Sunt curios cum va fi in decembrie. Cu toate astea nu pot purta maieu, sau pantaloni scurti, sau fuste mai scurte de genunchi pentru ca as fi asaltata de indieni pe strada, sau toti s-ar holba la mine (nu ca asta nu se intampla oricum :)) )
Khawabon Bina Nigahein Meri Jee Rahi Thi (Without Dreams, Eyes Were My Living) Koi Nahi Tha Yeh Akeli Meri Thi Zindagi (No One Was There, Lonely Was My Life) Khamosh Tha (Was Quite) Hothon Pe Baaat Nahi Thi (No Talks/words On Lips) Koi Nahi Tha Yeh Akeli Meri Thi Zindagi (No One Was There, Lonely Was My Life) Tum Mile To Mil Gaya Yeh Jahan (You Met So Whole World Met Me) Tum Mile To Har Pal Hai Naya (You Met So Every Moment Is New) Tum Mile To Sab Se Hai Fasla (You Met So With Everything Have Distance) Tum Mile To Jadoo Chaa Gaya (You Met So Magic Happened) Tum Mile To Jeena Aa Gaya (You Met So Learned To Live) Tum Mile To Mene Paya Hai Khuda (You Met So I Earned God/everything) Palkein Mundein Chahat Meri So Rahi Thi (with Closed Eyelids, My Desire Was Sleeping) Khushboo Hawaon Mein Thi Mene Nahi Mehsoos Ki (Aroma In Air, I Didn’t Feel)
Jane Kahan Bahrein Meri Khil Rahi Thi (don’t Know Where Was My Spring Growing) Khushboo Hawaon Mein Thi Mene Nahi Mehsoos Ki (Aroma In Air, I Didn’t Feel) Tum Mile To Mehki Barishe (You Met So Came Aroma In Rains) Tum Mile Jagi Khwaishe (You Met So Woken Up Wishes) Tum Mile To Rango Ka Hai Silsila (You Met So Grew Longing Of Colors) Tum Mile To Jadoo Chaa Gaya (You Met So Magic Happened) Tum Mile To Jeena Aa Gaya (You Met So Learned To Live) Tum Mile To Mene Paya Hai Khuda (You Met So I Earned God/everything) Tune Duyain Suni (You Heard My Prayers) Dil Ki Sadyein Suni (Heard Heart’s Loneliness) Tujhse Mein Maungu Aur Kya (What More Should I Ask From You) Tujh Bin Adhura Hoon Mein (Incomplete, I Am Without You) Tere Sang Pura Hoon Mein (Complete, I Am With You) Karta Hoon Tera Shukriya (am Thankful To You) Kaise Kaho (how Tell) Kaise Kahoon (how I Say) Kaise Kahon Lamhein Mujhe Choo Rahein Hain (How I Say Moments Are Touching Me) Aisa Laga Hai Inmein Tera Hi To Ehsaas Hai (In It, Am Sensing You)
Kaise Kahon Dil Mein Nayi Aahtein Hai (How I Say In My Heart, There Are New Beats) Aisa Laga Hai Inmein Tera Hi To Ehsaas Hai (In It, Am Sensing You) Tum Mile To Mera Dil Gaya (you Met, Found My Heart) Tum Mile To Sab Kuch Mil Gaya (you Met, Everything Met) Tum Mile To Logon Se Kya Vasta (you Met, Nothing More I Need) Tum Mile To Jadoo Chaa Gaya (You Met So Magic Happened) Tum Mile To Jeena Aa Gaya (You Met So Learned To Live) Tum Mile To Mene Paya Hai Khuda (You Met So I Earned God/everything)
Musulmani, hindu, budisti, toti sunt aici. Pe strada majoritatea femeilor sunt infasurate in acele materiale colorate numite "sari" sau imbracate in salvari si bluza lunga pana deasupra genunchilor cu nelipsitul val peste umeri. Barbatii sunt imbracati normal, unii au si ei bluze lungi pana la genunchi peste pantaloni. Dar cand am vazut primul barbat cu sal infasurat pe cap si barba si mustata m-am speriat ingrozitor. Ma asteptam sa explodeze vreo bomba in jurul meu, sa devin victima unui atentat. Dar nu, e normal aici.
Au sarbatori cam in fiecare luna, iar in zilele acelea mai toate magazinele si companiile sunt inchise. Una dintre sarbatorile la care am participat si eu a fost Navratri, 9 zile in care se sarbatoreste infrangerea raului de catre bine, prin povesti cu zei si alte cele. Tot orasul a fost imbracat in lumini, parade peste tot, dansuri indiene, flori peste tot, pe usi, garduri, masini.
Maine (sambata) ma mut din hostelul de fete, intr-o camera la o doamna acasa, sa pot sta impreuna cu Kristi. Aseara am avut cu fetele de acasa chocolate party, am cumparat bomboane si tablete si am petrecut pe terasa (care de fapt e acoperisul casei) Au pregatit un dans pentru mine si aseara mi l-au prezentat, ca dar inainte de plecare. Gazda mea a plans aseara la gandul ca plec, dar le-am promis tuturor ca am sa mai trec sa le gatesc mancare romaneasca asa cum am promis.
Daca e cineva curios ce mananca indienii, orezul este prezent zilnic, la fel ca ingredientele picante si desigur nelipsitul chilly. Explicatia lor? "Noi nu simtim gustul mancarii daca nu e picanta". Fiecare isi gateste acasa si aduce tacamul la servici in felul urmator Un recipient cu orez, unul cu "dal"(un amestec de legume fierte si picante care mie nu imi place), unul cu un singur fel de legume dar cu diverse arome si desigur chilly si un recipient cu "chapati" (clatite). Se mananca in felul urmator, rupi din chapati cu mana dreapta desigur, o treci prin legume si apoi introduci in cavitatea bucala. Dupa ce termini felul 1, amesteci orezul cu dal si mananci, fie cu mana fie cu lingura. Da mananc cu mana, pentru ca imi place si pentru ca aici pot, chiar si orezul plin de sos tot cu mana, apoi speli. Dupa ce termini asezi vasele unu peste altul si te alegi cu un turn metalic infiorator. O experienta unica, ce pot spune.
Atrecut o saptamana si inca ma simt excelent aici. Temperatura din exterior: 40 grade; temperatura din interior: 20 grade. Cam grasa trecerea dar asta este. Lucrez in Departamentul de Marketing al FIRE Arcor Infrastructure.
O companie care din fonduri americane conduce la construirea unui mini-oras de standarde intrnationale in Nagpur numit "The Empyrean".
O gramada de bani se invart intre peretii acestei companii. Telefoanele suna incontinuu, rezervarile culmea merg bine, in ciuda faptului ca India e o tara atat de saraca, lucrurile chiar merg. Si asta datorita unuia dintre oamenii mari din firma, Asif, my boss. La birou suntem colegi, in afara suntem prieteni. Asta e filosofia lui de viata, dupa care se ghideaza de peste 10 ani de cand lucreaza in marketing.
De altfel am avut noroc, lucrez printre indieni cu statut, cunosc partea frumoasa si destul de luxoasa a muncii in India, am parte de ceai si apa zilnic (fara sa le platesc), mancare, transport cu masina gratuit, aer conditionat si companie placuta.
Cand ies de la birou, adica pe la 7-8 seara merg sa imi cumpar cate ceva de papa si ma duc la hostel. E un hostel de fete, unde sunt vreo 8 fatuci de 17-18 ani, extrem de simpatice care stau in fiecare seara in jurul meu si ma intreaba tot felul de chestiuni.
Si acum munca. Acum 2 zile am avut primul eveniment, respectiv o intalnire cu partenerii de afaceri ai FIRE Arcor. O sala de hotel de 4 stele, mancare de toate felurile, multa lume, speech-uri si prezentari. Eu si colega din Estonia, Kristi, am fost hosts impreuna cu boss.
Ne-am simtit foarte bine, am prezentat in fata unei sali de vreo 100 de indieni, am zambit, am fost niste gazde model si am reusit sa adunam deja 12 rezervari, intr-o noapte. Iar dupaaaa, a urmat party-ul. Pfff frate, Shakira e nimic pe langa indieni. Sunt atat de mobili oamenii astia de nu e adevarat. Ca sa nu mai spun ca nu era nici o femeie la eveniment, au dansat ei cu ei, intre ei and so on. Dar a fost super.
Trebuie sa stiti ca notiunea de "Incredible India" este foarte adevarata. Am sa explic de ce, intai am sa incep cu sosirea in aeroport, care a fost ceva de speriat. Dupa o intarziere de 4 ore cu British Airways, am ajuns in Delhi la orele 10 dimineata (ora Indiei), dar nimeni nu venea dupa mine, deci taxiul era al meu. Doar ca in India este ceva mai mult decat Romania, in sensul nu doar ca esti inselat sau taxat mai mult, dar risti ca strain ba chiar si indian, sa nu mai scapi teafar dintr-un taxi. Din fericire am nimerit la un yelow cab care m-a pacalit doar, in rest am ajuns cu bine la destinatie. Abilasha, gazda din AIESEC, studenta la Universitatea din Delhi are o casa imensa, dar imensa, aranjata in stil pur indian, niste materiale si culori extrem de vii si frumoase in casa. Dupa cateva ore de stat la ea, m-am mutat peste noapte intr-un apartament special pentru internationalii veniti in practica in Delhi, adica 2 polonezi, o chinezoaica, un japonez, un american, un afican, o unguroaica, mai pe scurt un adevarat ghiveci cultural. EXTRAORDINAR. Am dormit pe canapea si urmatoarea zi am pornit spre gara, din nou singura da de data asta cu un OTO (o masinuta fara usi, pe 3 roti, acoperita doar), sa imi iau bilet spre Nagpur, orasul in care am jobul. Buun, cu chiu cu vai am gasit locul de unde sa achizitionez biletul iar la 16.00 a plecat trenul din Delhi spre Nagpur, cu mine cu tot din fericire. Dupa almost 14 ore de drum si compania unui indian foarte vorbaret, la 5 dimineata am ajuns in Nagpur, m-a asteptat masina firmei, m-a dus la o cazare unde am dormit 2 ore si la 11.00 am plecat spre birou. Biroul este modern, ba chiar acum se renoveaza o parte din el, dotat cam cu de toate, cu oameni foarte faini si cam atat. De fapt cred ca ajunge atat. Am mancat intr-un final ceva mancare traditionala de care m-am tot ferit de 3 zile, insa pare-se ca stomacul meu o accepta, deocamdata. Iar acuuum sa trecem la India propriu-zisa. Da este mare, da sunt foarte foarte foarte multi oameni, da dorm pe jos peste tot si sunt murdari si miros (parca a sulf)si da e plin de vaci pe strada printre masini. Indienii nu au reguli de circulatie, conduc total haotic, cu toate astea nu fac accidente (ceea ce este cam incredibil)si in nici un caz nu calca vacile. In ciuda tuturor obiceiurilor si a stilului de viata, lucrurile nu te oripileaza. Am trait un amalgam de senzatii toate adunate in cel mai potrivit cuvant pentru acesta natiune: INCREDIBIL. Mergeam pe strada, m-am umplut de praf de la trafic, am simtit mirosul uneori apasator de urat, am fost inselata la taxi, am fost nevoita sa ma descurc singura si am fost foarte speriata, mi-a venit chiar sa plang, e multa mizerie peste tot, dar cu toate astea ma simt extrem de bine ca sunt aici. Si cred ca asta e incredibil la India faptul ca e atat de diferita incat e cam imposibil sa iti displaca, pentru ca mereu te va uimi cate ceva. Din pacate nu am reusit sa scot pozele de pe telefon si aparat, dar vor aparea cat de curand. In momentul de fata sunt la birou, unde am sa lucrez in marketing (GENIAL), toti sunt amabili si foarte glumeti, toti muncesc de numa si eu sunt DAMN HAPPY.
Biblia (for the believers), Colectia Dan Brown (pentru amatorii de "nu pot sa cred"), MIC Dictionar Enciclopedic (pentru oamenii cu timp), Viata si opera lui Shakespeare (pentru iubitori de Shakespeare), Ziarele (altfel ramanem neinformati), Mesajele din telefon
-ro.png)
