Pierduti in zilele noastre

Nu am putut sa nu sesizez cat de repede au trecut lunile din acest an. Parca acum nu demult petreceam revelionul printre pitzipongi, acum nu demult am implinit 25 de ani, parca acum cateva zile ne pacalea primavara cu o ultima ninsoare si pac, tocmai trece Pastele.
Printre constatari: nu am facut si nu mi s-a facut nici o pacaleala de 1 aprilie anul asta. Prea ocupati, seriosi, ingandurati, nemultumiti sa fim noi oare? Primavara nu s-a simtit pe strada mea. Pe a voastra s-a simtit? Din ninsoare am sarit in 25 de grade...dar parca primavara imi scotea gecuta din dulap si puloverul cu blanita. Se pare ca se vor invechi pana la toamna, in speranta ca mai exista toamna. 1 mai si postul Pastelui s-au batut cap in cap anu' asta. Ce facem, bagam un mic sau pacatuim si ne dam dezlegare la carne si bere pentru o zi? Eu m-am abtinut o saptamana de la tot felul de mancaruri si produse animale, dar sa nu beau o bere de 1 mai ar fi fost chiar strigator la cer. Acum ori sunt eu dusa cu pluta ori suntem toti, dar eu nu am simtit Pastele asa ca in copilarie. Poate ca am citit prea mult, poate ca documentarele din ultimii ani mi-au impuiat capul cu tot felul de informatii care ma abat de la calea "cea dreapta", sau poate ca imi deschid ochii.
Insa cu un lucru m-am lamurit, ca asa cum musulmanii isi respecta traditia cu sfintenie si hindusii se bucura de multitudinea de zeitati prin sarbatori care mai de care mai colorate, noi apartinem unei culturi care piere daca nu o urmam, asa ca Pastele va fi intotdeauna oua colorate si mers la biserica si cantat "Hristos a inviat" orice ganduri as avea sau ce carti am citit. Fiindca daca traditia piere, ne ducem si noi cu ea.


Siii pana una alta afara e cald, natura e verde, rotile de la bicicleta sunt umflate, deci sa iesim la o plimbare, zic.