Acum cateva zile, vreo 3 saptamani mai exact, am simtit foarte tare nevoia de o inspiratie, ceva sa ma aduca din nou pe linia de mijloc, pentru ca simteam ca am sa cad in ceva "sub" linie. De cateva zile, ba chiar de vreo 2 saptamani sunt deprimata (la naiba ca nu-mi vine nici pe facebook sa scriu nimic, dar mai pe blog =| ), am tot felu' de ganduri, cam negative ele, sunt "down" si nu am chef de nimic. Acum cateva zile, mai exact acum vreo saptamana am vizionat un film care mi-a ridicat moralul (Matching Jack), insa cel mai tare lucru e ca acum cateva minute, mai exact acum vreo 90 de minute, am terminat de vazut filmul The Secret. Iar de cateva momente incoace m-am hotarat sa scriu articolul pe blog si momentul de fata chiar asta fac =D Ce tare, nu? =)))
Care e secretul vietii pe care ne-o dorim?
Sigur multi au vazut deja filmul, insa eu ma minunez ca e aparut in 2006 si nu l-am vazut pana acum (bou ce sunt), desi il am in comp de vreo jumatate de an.
De fapt ce ne spune filmul asta este ca in noi sta puterea la naiba, si ca noi ne creem singuri starile pe care le traim, fericirile si nenorocirile pe care le traim, noi ne creem viata pe care o ducem. Ca de fapt toti suntem energii, ca suntem interminabili si ca ceea ce ne acopera, respectiv acest corp de care eu, EU ma plang in ultima vreme ca devine grasun sau e bolnav, nu e decat un mijloc de transport, pentru energia mea interminabila, pe acest glob. De fapt noi nu suntem ceea ce vedem in oglinda in fiecare zi, frumosi sau mai putin frumosi, chei sau fara o mana, noi suntem ceea ce nu se vede in nici o oglinda, noi suntem ceva minunat si ceva ce nu se va termina niciodata (huh, traiasca Yoga si energiile si spiritualitate si credinta).
Ba mai mult, tot ceea ce ne dorim se poate intampla, de la bani pana la sanatate, iubiri, prieteni si alte cele, trebuie doar sa inlocuim gandurile care contin NU cu ganduri pozitive, sa CREDEM cu ADEVARAT in ele si se vor intampla. De ce? Pentru ca atunci cand intr-adevar credem, incepem sa folosim cealalta bucata de creier de 95% care, biata de ea, bucata, doarme de obicei, pentru ca noi suntem... limitati...?! Lucru GRESIT stiintific demonstrat, pentru ca suntem infiniti, doar ca nu credem =))
Probabil ca v-ati dat seama ca sunt prins in mod serios de problema, lucru care nu face nimic altceva decat sa ma bucure. Oricum ideea e ca acest articol este pentru toata lumea, dar probabil, sau sigur, nu toata lumea il va percepe. Insa incerc, pentru ca de stricat sigur nu strica nimanui =)
Eu totusi cred ca mi-am gasit inspiratia pe care o cautam acum 3 saptamani, respectiv povestile oamenilor din documentar, si CRED ca lucrurile vor sta ceva mai bine de acum incolo, atata timp cat am sa am mereu grija sa le mentin, ca deh, e usor sa aluneci inapoi sub linie, e mai greu sa te ridici...sau nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu