Sunt aici de vreo 4 ani, iar cat am fost plecata in India mi-a lipsit enorm . Acum, dupa un an in care nu am mai citit o piesa, dupa un an in care am vazut doar filme si eventual mai citeam cate ceva dintr-o carte, un blog, azi mi-am primit in brate rolul: Julieta din Romeo si Julieta de Shakespeare. L-am citit de parca eram stoarsa de orice trasatura artistica (eu cel putin asa am simtit), de parca citeam dintr-o carte niste randuri de duzina, carora nu le dadeam nici o insemnatate. Iar in drum spre casa am realizat de ce. E Shakespeare, e greu, e complicat, e o exprimare nu foarte uzuala, asadar era normal sa ma simt ca un idiot la prima citire. Doar ca uitasem sentimentul, uitasem ca asa e de fapt... Bun si pe langa asta adaptarea se aseamana cu filmul lui Leo Dicaprio, deci o adaptare oaresicat moderna, cu scene pe masura si personaje asemenea :DOricum ideea e ca, in drum spre casa, imi veneau in minte iernile trecute, cand dupa o zi plina ba de facultate, ba de servici, ba de activitati AIESEC-eresti, mergeam seara la repetitii si ma deconectam de tot ce insemna lumea reala, de tot ce insemna Timisoara, job, educatie, de fapt de toate lucrurile mici si nesemnificative din viata de zi cu zi. Teatrul e o alta lume, o alta viata, una pe care fie ti-o doresti foarte mult dar nu o poti trai (si aici ai sansa), fie una pe care nu ti-ai inchipuit niciodata ca ai putea sa o traiesti.
Si uite asa eu am sa fiu Julieta in aceasta iarna si am sa sufar alaturi de Romeo al meu, deci nu vad nimic mai frumos in momentul de fata.
Acum va las in compania unei muzici pa care chiar am propus-o pentru piesa, poate mai intra careva in stare si se bucura intr-o oarecare masura de ce ma bucur si eu.
Un comentariu:
verona este orasul indragostitilor! Categoric! nici paris, nici roma sau alt astfel de oras nu se poate compara cu magica verona!
Trimiteți un comentariu