Da-i cu erlainu'

Noh ca am mai facut una....una lata, sau cel putin asa pare a fi pana acum.
Imi pare rau ca tot caut oportunitati in afara tarii, dar daca in Timisoara nu ma vrea nimeni, ce sa fac? Asa ca am aplicat acum ceva vreme (fara sa gandesc prea mult in acele momente) la un job in cadrul unei mari companii aeriene, in domeniul Customer service (ca doar asta fac de cand am terminat "fantasticele" studii universitare) Si ce sa vezi, saptamana trecuta pe vremea asta primesc un mail cum ca am fost acceptata pentru interviurile cu reprezentantii companiei, la Bucuresti. Va dati seama ca in 2 zile am fost la Bucuresti, la hotelul cu pricina. Habar nu aveam ca urmau a fi 4 zile de cosmar, cu stres cat casa si nopti abia abia dormite.
Pe scurt, am dat mai multe teste si interviuri decat ma gandeam ca s-ar putea cere pentru un job (insa nu ma plang, consider ca se respecta oamenii, de asta procedeaza asa)...si nici nu am terminat inca. Ideea e ca le-am luat pe toate pana acum (atentie, engleza, matematica, geografie, skill-uri de prezentare) si ma asteapta un (sper) ultim interviu pentru a doua limba, respectiv spaniola (acea spaniola invatata in filme, practicata vreo luna in Spania si aprofundata acum in scriere :D ) In cazul in care trec si de acesta, va spun cu mandrie ca postarile mele vor veni tocmai din Dubai pentru urmatoarea perioada de timp (nedeterminata)
Ce a contat foarte mult pentru ei? Faptul ca am experienta internationala (traiasca AIESEC si cele 6 luni in India), ca vorbesc o alta limba pe langa engleza (traiasca telenovelele), ca m-am aratat foarte sigura pe mine in timpul prezentarii in fata tuturor candidatilor (traiasca voluntariatul din nou) si ca se vedea ca imi doresc foarte mult jobul.
Concluzie: tarile exotice nu ma lasa, ma vor acolo, poate ca am ceva sa le ofer, ce sa spun. Si cel mai tare, am sa fiu la 3 ore de zbor de Bombay-India :X:X:X
Cum am ajuns aici, cand s-a intamplat totul, vag, dar nu conteaza, conteaza ca am permis sa se intample :) Dragi cititori, fiti nebuni, dati-va drumul la emotii si faceti lucruri de care va e frica, pentru ca merita. Atunci va traiti cu adevarat viata. "Walk the extra mile" asa cum m-au indrumat sa continui sa fac, oamenii de la interviu :D