Atrecut o saptamana si inca ma simt excelent aici. Temperatura din exterior: 40 grade; temperatura din interior: 20 grade. Cam grasa trecerea dar asta este. Lucrez in Departamentul de Marketing al FIRE Arcor Infrastructure.
O companie care din fonduri americane conduce la construirea unui mini-oras de standarde intrnationale in Nagpur numit "The Empyrean".
O gramada de bani se invart intre peretii acestei companii. Telefoanele suna incontinuu, rezervarile culmea merg bine, in ciuda faptului ca India e o tara atat de saraca, lucrurile chiar merg. Si asta datorita unuia dintre oamenii mari din firma, Asif, my boss.
La birou suntem colegi, in afara suntem prieteni. Asta e filosofia lui de viata, dupa care se ghideaza de peste 10 ani de cand lucreaza in marketing.
De altfel am avut noroc, lucrez printre indieni cu statut, cunosc partea frumoasa si destul de luxoasa a muncii in India, am parte de ceai si apa zilnic (fara sa le platesc), mancare, transport cu masina gratuit, aer conditionat si companie placuta.
Cand ies de la birou, adica pe la 7-8 seara merg sa imi cumpar cate ceva de papa si ma duc la hostel. E un hostel de fete, unde sunt vreo 8 fatuci de 17-18 ani, extrem de simpatice care stau in fiecare seara in jurul meu si ma intreaba tot felul de chestiuni.
Si acum munca. Acum 2 zile am avut primul eveniment, respectiv o intalnire cu partenerii de afaceri ai FIRE Arcor. O sala de hotel de 4 stele, mancare de toate felurile, multa lume, speech-uri si prezentari. Eu si colega din Estonia, Kristi, am fost hosts impreuna cu boss.
Ne-am simtit foarte bine, am prezentat in fata unei sali de vreo 100 de indieni, am zambit, am fost niste gazde model si am reusit sa adunam deja 12 rezervari, intr-o noapte. Iar dupaaaa, a urmat party-ul. Pfff frate, Shakira e nimic pe langa indieni. Sunt atat de mobili oamenii astia de nu e adevarat. Ca sa nu mai spun ca nu era nici o femeie la eveniment, au dansat ei cu ei, intre ei and so on. Dar a fost super.
luni, 21 septembrie 2009
marți, 15 septembrie 2009
Jurnal de calatorie. Un an in India. 1. Acomodarea
Trebuie sa stiti ca notiunea de "Incredible India" este foarte adevarata. Am sa explic de ce, intai am sa incep cu sosirea in aeroport, care a fost ceva de speriat. Dupa o intarziere de 4 ore cu British Airways, am ajuns in Delhi la orele 10 dimineata (ora Indiei), dar nimeni nu venea dupa mine, deci taxiul era al meu. Doar ca in India este ceva mai mult decat Romania, in sensul nu doar ca esti inselat sau taxat mai mult, dar risti ca strain ba chiar si indian, sa nu mai scapi teafar dintr-un taxi. Din fericire am nimerit la un yelow cab care m-a pacalit doar, in rest am ajuns cu bine la destinatie. Abilasha, gazda din AIESEC, studenta la Universitatea din Delhi are o casa imensa, dar imensa, aranjata in stil pur indian, niste materiale si culori extrem de vii si frumoase in casa. Dupa cateva ore de stat la ea, m-am mutat peste noapte intr-un apartament special pentru internationalii veniti in practica in Delhi, adica 2 polonezi, o chinezoaica, un japonez, un american, un afican, o unguroaica, mai pe scurt un adevarat ghiveci cultural. EXTRAORDINAR. Am dormit pe canapea si urmatoarea zi am pornit spre gara, din nou singura da de data asta cu un OTO (o masinuta fara usi, pe 3 roti, acoperita doar), sa imi iau bilet spre Nagpur, orasul in care am jobul. Buun, cu chiu cu vai am gasit locul de unde sa achizitionez biletul iar la 16.00 a plecat trenul din Delhi spre Nagpur, cu mine cu tot din fericire. Dupa almost 14 ore de drum si compania unui indian foarte vorbaret, la 5 dimineata am ajuns in Nagpur, m-a asteptat masina firmei, m-a dus la o cazare unde am dormit 2 ore si la 11.00 am plecat spre birou. Biroul este modern, ba chiar acum se renoveaza o parte din el, dotat cam cu de toate, cu oameni foarte faini si cam atat. De fapt cred ca ajunge atat. Am mancat intr-un final ceva mancare traditionala de care m-am tot ferit de 3 zile, insa pare-se ca stomacul meu o accepta, deocamdata.
Iar acuuum sa trecem la India propriu-zisa. Da este mare, da sunt foarte foarte foarte multi oameni, da dorm pe jos peste tot si sunt murdari si miros (parca a sulf)si da e plin de vaci pe strada printre masini. Indienii nu au reguli de circulatie, conduc total haotic, cu toate astea nu fac accidente (ceea ce este cam incredibil)si in nici un caz nu calca vacile. In ciuda tuturor obiceiurilor si a stilului de viata, lucrurile nu te oripileaza. Am trait un amalgam de senzatii toate adunate in cel mai potrivit cuvant pentru acesta natiune: INCREDIBIL. Mergeam pe strada, m-am umplut de praf de la trafic, am simtit mirosul uneori apasator de urat, am fost inselata la taxi, am fost nevoita sa ma descurc singura si am fost foarte speriata, mi-a venit chiar sa plang, e multa mizerie peste tot, dar cu toate astea ma simt extrem de bine ca sunt aici. Si cred ca asta e incredibil la India faptul ca e atat de diferita incat e cam imposibil sa iti displaca, pentru ca mereu te va uimi cate ceva. Din pacate nu am reusit sa scot pozele de pe telefon si aparat, dar vor aparea cat de curand. In momentul de fata sunt la birou, unde am sa lucrez in marketing (GENIAL), toti sunt amabili si foarte glumeti, toti muncesc de numa si eu sunt DAMN HAPPY.
Iar acuuum sa trecem la India propriu-zisa. Da este mare, da sunt foarte foarte foarte multi oameni, da dorm pe jos peste tot si sunt murdari si miros (parca a sulf)si da e plin de vaci pe strada printre masini. Indienii nu au reguli de circulatie, conduc total haotic, cu toate astea nu fac accidente (ceea ce este cam incredibil)si in nici un caz nu calca vacile. In ciuda tuturor obiceiurilor si a stilului de viata, lucrurile nu te oripileaza. Am trait un amalgam de senzatii toate adunate in cel mai potrivit cuvant pentru acesta natiune: INCREDIBIL. Mergeam pe strada, m-am umplut de praf de la trafic, am simtit mirosul uneori apasator de urat, am fost inselata la taxi, am fost nevoita sa ma descurc singura si am fost foarte speriata, mi-a venit chiar sa plang, e multa mizerie peste tot, dar cu toate astea ma simt extrem de bine ca sunt aici. Si cred ca asta e incredibil la India faptul ca e atat de diferita incat e cam imposibil sa iti displaca, pentru ca mereu te va uimi cate ceva. Din pacate nu am reusit sa scot pozele de pe telefon si aparat, dar vor aparea cat de curand. In momentul de fata sunt la birou, unde am sa lucrez in marketing (GENIAL), toti sunt amabili si foarte glumeti, toti muncesc de numa si eu sunt DAMN HAPPY.
miercuri, 2 septembrie 2009
Plai 2009
Dragi prieteni,
Va anuntam ca a 4-a editie a Festivalului PLAI va avea loc la Timisoara, la Muzeul Satului Banatean in perioada 11-13 septembrie 2009. Asa cum ati fost obisnuiti, Festivalul PLAI inseamna cultura fara bariere, sunet fara compromis, miscare fara constrangeri, exaltare fara zgomot. De la Al di Meola (in 2006), Paco de Lucia, Jean Luc Ponty si Yungchen Lhamo (in 2007) , Mariza, Fanfare Ciocarlia, Pannonia Allstars Ska Orchestra, Al Jawala (in 2008), toti sunt conectati la spiritul Festivalului PLAI.
Anul acesta, PLAI va duce din nou, prin muzica, in toate colturile lumii: Dobet Gnahore (CI), Esma Redzepova (MK), Farfarello (DE), The Shin (GE), Kaloome (FR), Sainkho Namtchylak (Tuva), Cristoph Auer Trio (A), Tomasz Bednardczyk (PL).
Ne vor insoti pe perioada festivalului peste 40 de parteneri culturali (ONG-uri, institutii culturale, ambasade) care va vor face sa va implicati in cele mai interesante workshop-uri. Va asteptam sa plantati un copac, sa jonglati, sa pictati, sa vedeti filme, sa luati parte la cursuri de fotografie, sa invatati portugheza, sa cititi, sa sculptati, sa va relaxati prin TaiChi si Qi Gong si multe altele.
Va asteptam la Plai 2009.
www.plai.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)