Marine Drive
marți, 30 martie 2010
28. Bombay
Un oras cu un numar de populatie cat Romania (peste 23 mil loc neoficial). Cel mai mare si bogat oras al Indiei, fara a-i fi insa capitala. Bombay (denumirea veche data de englezi) este o frumusete metropolitana pe coasta de vest a tarii. Mult mai sigur si mai curat decat Delhi, Mumbai (denumirea noua in limba oficiala a statului Maharastra-Marathi)s-a dovedit a fi un loc perfect de vizitat. Avand la dispozitie doar o zi pentru a vedea cate ceva, am mers in Sudul orasului (inchipuiti-va ca faceai pana la 2-3 ore sa ajungi in Nordul metropolei) locatiile alese au fost Gateway of India, poarta construita de englezi chiar pe malul oceanului, Prince of Wales Museum, un museu cu artefacte si obiecte din diverse culturi de la hindu pana la nepaleza, japoneza chiar si europeana, Mumbai University care e imprejmuita de un parc imens si un ceas inalt (parca eram in Londra) Marine Drive-un bulevard pe malul Oceanului Indian atat de curat si frumos incat nu spuneai ca esti in India si alte cladiri si strazi superbe unde iti pierdeai privirea in nebunia de culori si arhitecturi. Fiind capitala statului Maharastra ( in care locuiam eu) ma simteam oarecum acasa, in statul meu, la DOAR 800 km de locul in care traiam. Am petrecut ziua de 9 martie in Mumbai in compania lui Marie Didier Laurent, o tanara din Franta casatorita cu un indian de aproape un an, care a fost atat de amabila incat m-a plimbat prin tot sudul orasului, m-a primit in casa ei, m-a hranit iar seara m-a condus la tren.
Marine Drive
Marine Drive
joi, 25 martie 2010
27. GOA part III
Si fiind mare si soare si plaje si lume multa, cluburile erau si ele la locul lor. Noaptea in Goa era total atipica culturii indiene si mai ales orasului in care traiam eu. Fete in fuste scurte, lucitoare, decoltate, dansau, beau, fumau....soc.
Un lucru extraordinar (din punctul de vedere al sexului frumos) erau cluburile cu intrare libera pt fete. Si de parca asta nu era de ajuns, si bauturile erau din partea casei. Concluzia, in fiecare seara am party-uit si baut GRATIIISSS!!! Ce poti sa vrei mai mult. Muzica buna, bautura free, aer conditionat, ring de dans cat casa. Intr-adevar taram de vis Goa.
Un lucru interesant a fost o noapte intr-un club indian. Muzica indiana mixata pt club cu localnici care se bantuiau pe beaturile serii. M-am oprit sa ma uit la baieti cum flirtreaza cu fetele, cum dansau impreuna cum isi susoteau apoi chicoteau fericiti, dar fara sa se atinga, fara unduieli ispititoare si alte cele care le vezi pe la noi.
In finalul serii nu pleaca de mana din club, fiecare isi vede de treaba si pleaca cu prietenii/ele cu care a venit, eventual cu un schimb de numere de telefon. End of story.
Noi? Dans, bere sau wisky cola, muzica si iar dans. All night long till morning light
Miss Rusia and MIss Ukraine going wild :D
marți, 23 martie 2010
26. Goa part II
Goa este cel mai mic stat din India, fosta colonie portugheza, cu influente catolice si biserici cu nume latine, o vegetatie de ramai masca si cel mai important .... Oceanul Indian-Marea Arabiei.
Daca te gandesti la mare, statiunile din Goa sunt la fel ca la oricare mare. O strada principala care duce la plaje, incarcata de magazinase, restaurante, hoteluri, cabanute etc. Insa sunt cateva lucruri care fac diferenta.
Dupa ce ne-am asezat 'la casa noastra' am pornit direct pe plaja. Si aici soc. Avand in vedere ca e India, plajele erau pline de albi, veniti de pe tot globul sa se bucure de soare la sfarsitul iernii. De fapt socul a aparut in momentul in care ai vazut in alb pe plaja, iar in imediata lui apropiere o vaca. Ceva mai incolo o femeie cu un cos imens pe cap de unde se intrevedeau ananasi. In spate nuci de cocos de toata frumusetea. Ceva mai departe un grup de indieni care faceau baie in blugi si tricou. Si povestea poate continua mult si bine...in final ati prins ideea si care sunt acele privelisti care fac diferenta.
Preturile in GOA, se spunea de acasa ca sunt cam mari. Sa va spun ca o delicioasa salata de ton cu vegetale proaspete costa, pe plaja, vreo 60 Rs, adica un dolar si umpic... Apoi restaurantele, in dorinta de a-si satisface clientii straini, aveau meniuri continentale, gen lasagna la 3 dolari, piure de cartofi la 1-2 dolari, paste cu tot felul de sosuri si fructe de mare la 2 dolari etc. In fiecare seara am mancat in alt restaurant, ba indian, ba chinezesc, ba continental, mai pe jos, pe perne, pe scaune, oricum cu de toate pentru toti.
Si pntru ca eram la mare am mancat doar peste si alte animale marine, in salata, cu paste, cu nelipsitul orez, in lasagna, cu mujdei, ca deh...mare si soare in martie nu vede oricine.
Suvenirurile faceau si ele parte din decor. Dar nu oricum, cu targuiala. India-tara negocierilor. Pretul nostru universal - egso pachas-150 Rs. Mai mult ca sigur nu am scris bine dar exact asa se pronunta. Cand intrai intr-o taraba si intrebai pretul unui articol de imbracaminte de ex. indienii incepeau cu 'pt tine prietene...350 Rs'. Prima reactie un ras copios apoi un cat se poate de clar...NU prietene. Le explicam ca traim in India de jumatate de an, ca stim preturile si ca cere prea mult. Si asa incepea targuiala, care de regula se termina la mai sus precizatul 'egso pachas'. Eu nesimtita plecam la 150 Rs, urmarea de regula ... indianca fugea dupa mine si imi dadea cu 100 Rs ba chiar cu 50 :D SMART ei!!! Hainele colorate mai ceva ca un curcubeu, dar absolut deosebite, cu greu ma stapaneam sa nu cumpar cate ceva zilnic. Bijuterii colorate, din lemn, os, plastic, tot ce vrei si ce nu vrei. Magazine cu argintarii la un pret de iti venea sa plangi si sa le cumperi pe toate. Esarfe, salvari, tricouri, camasi in dungi, decoratiuni de atarnat prin gradini, hamace sunt doar cateva din frumusetile ce se vindeau. Un hamac am achizitionat si eu si atarnaturi pt gradina, bijuterii si argint desigur, haine mai putin ca deja eram plina de ele.
Next episode...Goan night life
Daca te gandesti la mare, statiunile din Goa sunt la fel ca la oricare mare. O strada principala care duce la plaje, incarcata de magazinase, restaurante, hoteluri, cabanute etc. Insa sunt cateva lucruri care fac diferenta.
Dupa ce ne-am asezat 'la casa noastra' am pornit direct pe plaja. Si aici soc. Avand in vedere ca e India, plajele erau pline de albi, veniti de pe tot globul sa se bucure de soare la sfarsitul iernii. De fapt socul a aparut in momentul in care ai vazut in alb pe plaja, iar in imediata lui apropiere o vaca. Ceva mai incolo o femeie cu un cos imens pe cap de unde se intrevedeau ananasi. In spate nuci de cocos de toata frumusetea. Ceva mai departe un grup de indieni care faceau baie in blugi si tricou. Si povestea poate continua mult si bine...in final ati prins ideea si care sunt acele privelisti care fac diferenta.
Preturile in GOA, se spunea de acasa ca sunt cam mari. Sa va spun ca o delicioasa salata de ton cu vegetale proaspete costa, pe plaja, vreo 60 Rs, adica un dolar si umpic... Apoi restaurantele, in dorinta de a-si satisface clientii straini, aveau meniuri continentale, gen lasagna la 3 dolari, piure de cartofi la 1-2 dolari, paste cu tot felul de sosuri si fructe de mare la 2 dolari etc. In fiecare seara am mancat in alt restaurant, ba indian, ba chinezesc, ba continental, mai pe jos, pe perne, pe scaune, oricum cu de toate pentru toti.
Si pntru ca eram la mare am mancat doar peste si alte animale marine, in salata, cu paste, cu nelipsitul orez, in lasagna, cu mujdei, ca deh...mare si soare in martie nu vede oricine.
Suvenirurile faceau si ele parte din decor. Dar nu oricum, cu targuiala. India-tara negocierilor. Pretul nostru universal - egso pachas-150 Rs. Mai mult ca sigur nu am scris bine dar exact asa se pronunta. Cand intrai intr-o taraba si intrebai pretul unui articol de imbracaminte de ex. indienii incepeau cu 'pt tine prietene...350 Rs'. Prima reactie un ras copios apoi un cat se poate de clar...NU prietene. Le explicam ca traim in India de jumatate de an, ca stim preturile si ca cere prea mult. Si asa incepea targuiala, care de regula se termina la mai sus precizatul 'egso pachas'. Eu nesimtita plecam la 150 Rs, urmarea de regula ... indianca fugea dupa mine si imi dadea cu 100 Rs ba chiar cu 50 :D SMART ei!!! Hainele colorate mai ceva ca un curcubeu, dar absolut deosebite, cu greu ma stapaneam sa nu cumpar cate ceva zilnic. Bijuterii colorate, din lemn, os, plastic, tot ce vrei si ce nu vrei. Magazine cu argintarii la un pret de iti venea sa plangi si sa le cumperi pe toate. Esarfe, salvari, tricouri, camasi in dungi, decoratiuni de atarnat prin gradini, hamace sunt doar cateva din frumusetile ce se vindeau. Un hamac am achizitionat si eu si atarnaturi pt gradina, bijuterii si argint desigur, haine mai putin ca deja eram plina de ele.
Next episode...Goan night life
joi, 11 martie 2010
25. Goa - part I
Taramul de vis-Goa.
Greu negreu, dar sa fiu in India de atata vreme si sa nu vad macar Goa, ar fi fost prea de tot.
In compania unei rusoaice, unguroaice si uncrainience, m-am avantat spre plajele fermecatoare din E Indiei. Fetele sunt si au venit din Delhi, deci once again calatoria mea cu trenul a fost doar in compania...indienilor. Am luat trenul din Nagpur spre Mumbai, circa 800 km, iar din Mumbai spre Goa a mers in acelasi tren cu ele dar clasa diferita, adica tot singura, inca vreo 700-800 km. Dupa niste simple calcule e clar ca intreaga calatorie dus-intors a fost de aprox. 3000 km......CU TRENUl. Noroc ca toate trenurile au paturi, deci am cam dormit tot timpul.
Trenurile din India au ca peste tot diverse clase, incepand cu 'second class'-un fel de personal unde stai pe scaun, pana la 'AC I Tier'-un fel de clasa I dar cu paturi cu asternut, perne, paturi masa in tren, aer cond. etc. Varianta de dormit a clasei a doua se cheama 'sleeper' si e extrem de ieftina intr-o companie nu foarte sigura si placuta; pe o distanta de 700 km cam 6 dolari. Intre aceste clase exista desigur preturi medii, pt. AC II Tier si AC III Tier. Cel recomandat pt foreigners e de regula AC III Tier, e oarecum accesibil-20 dolari, comfortabil, curat cat de cat in comparatie cu altele si compania e buna. Insa in aceasta calatorie mi-am fortat limitele, in sensul in care am decis sa merg singura la clasa sleeper... chiar la intoarcerea din Goa.
Trecand inapoi la excursia in sine, ajunse cu bine in cel mai mic stat al Indiei, Goa s-a dovedit a fi o splendoare nu altceva. Desigur nu spune nimeni ca nu ai sa dai de indieni care vor sa scoata cati mai multi dolari de la tine sau sa te intrebe toata istoria familiei, de unde esti, cat stai, unde stai, de ce stai si alte cele. Insa plajele sunt pline de staini, cei mai multi am inteles rusi si britanici desigur.
Cazarea...ceva de vis...la un pret de NUMAI 5 DOlARI pe noapte, am stat intr-o casa de oaspeti mai ceva ca in statiunile europene, intr-o statiune din N Goa numita Anjuna. De la plasma si frigider pana la decoratiunile interioare si o baie de toata frumusetea, locatia s-a dovedit a fi alegerea perfecta. Curat, frumos, placut si mai ales linistit, la doar 8 minute de plaja...mers pe jos.
rusian worm who became a buterfly ... in hamacul din fata camerei ;p
To be continued...
Greu negreu, dar sa fiu in India de atata vreme si sa nu vad macar Goa, ar fi fost prea de tot.
In compania unei rusoaice, unguroaice si uncrainience, m-am avantat spre plajele fermecatoare din E Indiei. Fetele sunt si au venit din Delhi, deci once again calatoria mea cu trenul a fost doar in compania...indienilor. Am luat trenul din Nagpur spre Mumbai, circa 800 km, iar din Mumbai spre Goa a mers in acelasi tren cu ele dar clasa diferita, adica tot singura, inca vreo 700-800 km. Dupa niste simple calcule e clar ca intreaga calatorie dus-intors a fost de aprox. 3000 km......CU TRENUl. Noroc ca toate trenurile au paturi, deci am cam dormit tot timpul.
Trenurile din India au ca peste tot diverse clase, incepand cu 'second class'-un fel de personal unde stai pe scaun, pana la 'AC I Tier'-un fel de clasa I dar cu paturi cu asternut, perne, paturi masa in tren, aer cond. etc. Varianta de dormit a clasei a doua se cheama 'sleeper' si e extrem de ieftina intr-o companie nu foarte sigura si placuta; pe o distanta de 700 km cam 6 dolari. Intre aceste clase exista desigur preturi medii, pt. AC II Tier si AC III Tier. Cel recomandat pt foreigners e de regula AC III Tier, e oarecum accesibil-20 dolari, comfortabil, curat cat de cat in comparatie cu altele si compania e buna. Insa in aceasta calatorie mi-am fortat limitele, in sensul in care am decis sa merg singura la clasa sleeper... chiar la intoarcerea din Goa.
Trecand inapoi la excursia in sine, ajunse cu bine in cel mai mic stat al Indiei, Goa s-a dovedit a fi o splendoare nu altceva. Desigur nu spune nimeni ca nu ai sa dai de indieni care vor sa scoata cati mai multi dolari de la tine sau sa te intrebe toata istoria familiei, de unde esti, cat stai, unde stai, de ce stai si alte cele. Insa plajele sunt pline de staini, cei mai multi am inteles rusi si britanici desigur.
Cazarea...ceva de vis...la un pret de NUMAI 5 DOlARI pe noapte, am stat intr-o casa de oaspeti mai ceva ca in statiunile europene, intr-o statiune din N Goa numita Anjuna. De la plasma si frigider pana la decoratiunile interioare si o baie de toata frumusetea, locatia s-a dovedit a fi alegerea perfecta. Curat, frumos, placut si mai ales linistit, la doar 8 minute de plaja...mers pe jos.
rusian worm who became a buterfly ... in hamacul din fata camerei ;p
To be continued...
luni, 1 martie 2010
24. Pet Monkey
Hai ca inteleg catei, pisici, porci de guineea, hamsteri sau papagali, dar maimuta ca animal de casa??? Asta nu vezi zilnic.
In drumul spre statia de bus vad vacute si caprite zilnic. Din cand in cand mai apare si o maimuta atarnata de vreo creanga, asteptand sa primeasca ceva bun de la trecatori.
Insa acum o saptamana a fost culmea culmilor: intalnirea cu prima maimuta "de casa". Pentru ca intarziem la bus, in unele dimineti merg cu colega Jyoti la urmatoarea statie pe motocicleta ei. Nimic nu e mai placut decat la sa gonesti la 9 dimineata pe soselele nagpuriene, in timp ce un soare bland iti mangaie bucatita de frunte neacoperita de esarfa.
La urmatoarea statie de bus, o parcare micuta de motociclete gazduieste zilnic peste 20 de motoare, de la apus pana la rasarit. Gazdele? Niste indieni saraci dar simpatici. Ca intr-o zi la birou sa aflu de la colega de la receptie ca familia respectiva are un animal de casa ceva mai deosebit. O maimuta. Nu mai retin numele ca era cam intortocheat. De regula maimutele stau in preajma oamenilor pe la sat, unde saracii fac bani de pe "munca" maimuticilor care inveselesc trecatorii sau chiar localnicii.
Aceasta maimuta e legata ca un catel si e grasa de nu mai poate, ca doar toata ziua mananca si sta, lantul e cam scurt deci nus-i permite sa se miste prea mult. Putin cam salbatica, nu te poti apropia sa o mangai sau sa o iei in brate, inca mie mi-a fost de ajuns sa ii dau una dintre bananele care le aveam in ghiozdan.
In drumul spre statia de bus vad vacute si caprite zilnic. Din cand in cand mai apare si o maimuta atarnata de vreo creanga, asteptand sa primeasca ceva bun de la trecatori.
Insa acum o saptamana a fost culmea culmilor: intalnirea cu prima maimuta "de casa". Pentru ca intarziem la bus, in unele dimineti merg cu colega Jyoti la urmatoarea statie pe motocicleta ei. Nimic nu e mai placut decat la sa gonesti la 9 dimineata pe soselele nagpuriene, in timp ce un soare bland iti mangaie bucatita de frunte neacoperita de esarfa.
La urmatoarea statie de bus, o parcare micuta de motociclete gazduieste zilnic peste 20 de motoare, de la apus pana la rasarit. Gazdele? Niste indieni saraci dar simpatici. Ca intr-o zi la birou sa aflu de la colega de la receptie ca familia respectiva are un animal de casa ceva mai deosebit. O maimuta. Nu mai retin numele ca era cam intortocheat. De regula maimutele stau in preajma oamenilor pe la sat, unde saracii fac bani de pe "munca" maimuticilor care inveselesc trecatorii sau chiar localnicii.
Aceasta maimuta e legata ca un catel si e grasa de nu mai poate, ca doar toata ziua mananca si sta, lantul e cam scurt deci nus-i permite sa se miste prea mult. Putin cam salbatica, nu te poti apropia sa o mangai sau sa o iei in brate, inca mie mi-a fost de ajuns sa ii dau una dintre bananele care le aveam in ghiozdan.
joi, 25 februarie 2010
23. Explore the World
* Check out the opportunity of a lifetime!
* Live a life-changing experience in 4 of the most powerful cultural heritages of the world!
* Explore the World with AIESEC!
Sign up on www.aiesec.ro
* Live a life-changing experience in 4 of the most powerful cultural heritages of the world!
* Explore the World with AIESEC!
Sign up on www.aiesec.ro
miercuri, 17 februarie 2010
22. Tu Hi Haqeqaat-You are the only truth
Muzici de suflet.
Tu Humsafar, Tu Humkadam, Tu Hamnava Mera...
English Lyrics:
Tu Hi Haqeeqat, Khwab Tu
You are the truth and the dream
Dariya Tu Hi, Pyaas Tu
You are the river, and thirst
Tu Hi Dil Ki Beqarari, Tu Sukun Tu Sukun
You are the restlessness of my heart, also the comfort
Jaun Mein Ab Jab Jis Jagah, Paun Mein Tujhko Uss Jagah
Wherever I go, I find you there
Saath Hoke Na Hoon Tu Hai Roobaru Roobaru
Whether you are with me or not, you are always in front of me
Tu Humsafar
You're my soulmate
Tu Humkadam
You're my companion
Tu Hamnava Mera
You're my friend
Aa Tujhe In Bahon Mein Bharke, Aur Bhi Karloon Main Kareeb
Come, by taking you in my arms, I will make you more closer to me
Tu Juda Ho To Lage Hai, Aata Jata Har Pal Ajeeb
When you are apart, I feel every moment strange
Is Jahan Mein Hai Aur Na Hoga, Mujhsa Koi Bhi Khushnaseeb
There can be no one in this world luckier than me
Tune Mujhko Dil Diya Hai, Mein Hoon Tere Sabse Kareeb
Because you gave me your heart, I am the closest to you
Mein Hi To Tere Dil Main Hoon
I am in your heart
Mein Hi To Saason Mein Basu
I am in your breath
Tere Dil Ki Dhadkano Mein, Mein Hi Hoon Mein Hi Hoon
Its me and only me in your hearbeats
Kab Bhala Ab Yeh Waqt Guzre, Kuch Pata Chalta Hi Nahi
I don't feel the time pass by
Jab Se Mujhko Tu Mila Hai, Hosh Kuch Bhi Apna Nahi
Since I met you, I am not aware of anything else
Uff Yeh Teri Palkein Ghani Si, Chav Inki Hai Dilnasheen
The shadow of your rich eyelashes is beautiful
Abb Kise Darr Dhoop Ka Hai, Kyunki Hai Yeh Mujhpe Bichi
As that shadow is on me, I'm not afraid of sun
Tere Bina Na Saans Loo
I won't breath without you
Tere Bina Na Main Jiyu
I won't live without you
Tere Bina Na Ek Pal Bhi, Reh Saku Reh Saku
I can't bear even a single moment without you
Tu Humsafar, Tu Humkadam, Tu Hamnava Mera...
English Lyrics:
Tu Hi Haqeeqat, Khwab Tu
You are the truth and the dream
Dariya Tu Hi, Pyaas Tu
You are the river, and thirst
Tu Hi Dil Ki Beqarari, Tu Sukun Tu Sukun
You are the restlessness of my heart, also the comfort
Jaun Mein Ab Jab Jis Jagah, Paun Mein Tujhko Uss Jagah
Wherever I go, I find you there
Saath Hoke Na Hoon Tu Hai Roobaru Roobaru
Whether you are with me or not, you are always in front of me
Tu Humsafar
You're my soulmate
Tu Humkadam
You're my companion
Tu Hamnava Mera
You're my friend
Aa Tujhe In Bahon Mein Bharke, Aur Bhi Karloon Main Kareeb
Come, by taking you in my arms, I will make you more closer to me
Tu Juda Ho To Lage Hai, Aata Jata Har Pal Ajeeb
When you are apart, I feel every moment strange
Is Jahan Mein Hai Aur Na Hoga, Mujhsa Koi Bhi Khushnaseeb
There can be no one in this world luckier than me
Tune Mujhko Dil Diya Hai, Mein Hoon Tere Sabse Kareeb
Because you gave me your heart, I am the closest to you
Mein Hi To Tere Dil Main Hoon
I am in your heart
Mein Hi To Saason Mein Basu
I am in your breath
Tere Dil Ki Dhadkano Mein, Mein Hi Hoon Mein Hi Hoon
Its me and only me in your hearbeats
Kab Bhala Ab Yeh Waqt Guzre, Kuch Pata Chalta Hi Nahi
I don't feel the time pass by
Jab Se Mujhko Tu Mila Hai, Hosh Kuch Bhi Apna Nahi
Since I met you, I am not aware of anything else
Uff Yeh Teri Palkein Ghani Si, Chav Inki Hai Dilnasheen
The shadow of your rich eyelashes is beautiful
Abb Kise Darr Dhoop Ka Hai, Kyunki Hai Yeh Mujhpe Bichi
As that shadow is on me, I'm not afraid of sun
Tere Bina Na Saans Loo
I won't breath without you
Tere Bina Na Main Jiyu
I won't live without you
Tere Bina Na Ek Pal Bhi, Reh Saku Reh Saku
I can't bear even a single moment without you
duminică, 14 februarie 2010
21. To be or not to be an @ Experience
Ma tot gandesc, si ma invart si iar ma gandesc. In mod normal tinerii de varsta mea care pleaca in astfel de tari, sa exploreze lumea, diversele culturi, limbi an so on, au parte de experinte total diferite de a mea. De ce mie mi se intampla mereu altfel decat celorlalti? De ce nu pot fi si in aceeasi oala? Acum 2 zile am realizat de ce, in timp ce eram intr-un magazin de sucuri naturale (asta inseamna 2 indieni in strada care storc fructele in aparate, le toarna in pahar si iti dau sa bei). Stand pe scaun in asteptarea comenzii-suc de pepene rosu, am vazut 2 "foreigners", probabil erau englezi, care au intrat si ei sa bea un suc in cultura indiana. Fata, o blonduta cu o fata atat de blanda, se uita fascinata, dar absolut fascinata, cum indianul taia fructele cu asa usurinta, le invartea intre degete, baga in aparat, pac pac (vb lui Korek) si iesea sucul in 2 timpi si 3 miscari.
Eu?? Eu deja sunt arhi obisnuita cu acestea si multe altele. Asta e principala diferenta intre experienta mea si cea a altor vizitatori. Eu am devenit cumva "localnic", pentru ca eu efectiv traiesc cum traiesc ei, nu am parte de acea viata internationala precum alti trainee veniti in India. Mananc cu mana, traiesc in conditii ca ale indienilor de rand, nu am facilitatea de apa calda (pentru ca destul de lux sa ai apa calda la robinet aici), mananc exact ce mananca ei, am inceput sa ma acomodez cu obiceiurile lor din ce in ce mai tare iar pana acum o luna cand mi-am achizitionat internetul portabil auzeam limba romana poate doar o data pe saptamana, in rest doar engleza dar mai ales hindi. Ideea este ca in aceasta experienta a mea eu traiesc printre dar mai ales ca indienii, in schimb altii nu au parte de asa ceva. Conditiile de regula sunt de cat de buna calitate, pentru ca trainee sa se simta cumva ca acasa, sa aibe toate conditiile, sa nu le lipseasca mai nimic. Mie imi lipsesc multe, dar culmea ca e in regula. Mi-a luat cam 5 luni sa realizez asta, pana acum ma simteam chiar frustrata de ce eu nu pot sa calatoresc, de ce nu pot sa merg in 100 de locuri, sa vad temple si constructii fabuloase si zone si animale si cate si mai cate. Eu sunt la lucru in schimb 10 ore pe zi, ceea ce din nou face parte din nou din cultura indiana trebuie sa stiti, munca peste limitele bunului simt. Dar din nou, e in regula, sau cel putin a devenit in regula.
Oare devin indianca?!?!?
O experienta schimbatoare de viata, de idei si conceptii, aceasta jumatate de an in India.
Eu?? Eu deja sunt arhi obisnuita cu acestea si multe altele. Asta e principala diferenta intre experienta mea si cea a altor vizitatori. Eu am devenit cumva "localnic", pentru ca eu efectiv traiesc cum traiesc ei, nu am parte de acea viata internationala precum alti trainee veniti in India. Mananc cu mana, traiesc in conditii ca ale indienilor de rand, nu am facilitatea de apa calda (pentru ca destul de lux sa ai apa calda la robinet aici), mananc exact ce mananca ei, am inceput sa ma acomodez cu obiceiurile lor din ce in ce mai tare iar pana acum o luna cand mi-am achizitionat internetul portabil auzeam limba romana poate doar o data pe saptamana, in rest doar engleza dar mai ales hindi. Ideea este ca in aceasta experienta a mea eu traiesc printre dar mai ales ca indienii, in schimb altii nu au parte de asa ceva. Conditiile de regula sunt de cat de buna calitate, pentru ca trainee sa se simta cumva ca acasa, sa aibe toate conditiile, sa nu le lipseasca mai nimic. Mie imi lipsesc multe, dar culmea ca e in regula. Mi-a luat cam 5 luni sa realizez asta, pana acum ma simteam chiar frustrata de ce eu nu pot sa calatoresc, de ce nu pot sa merg in 100 de locuri, sa vad temple si constructii fabuloase si zone si animale si cate si mai cate. Eu sunt la lucru in schimb 10 ore pe zi, ceea ce din nou face parte din nou din cultura indiana trebuie sa stiti, munca peste limitele bunului simt. Dar din nou, e in regula, sau cel putin a devenit in regula.
Oare devin indianca?!?!?
O experienta schimbatoare de viata, de idei si conceptii, aceasta jumatate de an in India.
marți, 9 februarie 2010
20. Indian wedding
Ei bine sa vezi o nunta indiana e ceva.... de nepovestit. Trebuie vazut, nu merge altfel. Dar acum facem o exceptie, unde eu va povestesc dar pun si poze sa fie cat mai "de imaginat".
Duminica 7 Feb a fost ziua nuntilor pentru mine. Am asistat la 2 ceremonii, prima, o nunta de zi a verisorului unei colege de servici, iar a doua o ceremonie de seara, receptia de dupa nunta a Sefului de Administratie Interna din companie.
Iar acum o luam treptat. Nunta la indieni dureaza de la 1 la 7 zile, depinde de situatia financara a familiei. Dar pasii care se urmaresc sunt aceiasi. Ce e mai impresionant intr-o ceremonie de nunta, la asta am asistat eu (norocoasa ce sunt :P). Am sa-l numesc alaiul nuntasilor, in indiana avand denumirea de "bharat".
Bharat este ceea ce se vede mai sus, respectiv alaiul format din rude, prieteni respectiv familia mirilor care se deplaseaza pe strada, de la casa mirelui pana la locul ceremoniei. Fanfara nu lipseste, tobele si trompetele scot oamenii din casa, anunta ca o nunta se petrecete deci "haideti sa vedeti". Din loc in loc alaiul se opreste si lumea incepe sa danseze in fata mirelui, care priveste totul de undeva de sus...de pe cal. Da. Mirele merge calare pe un cal alb in tot acest timp, infasurat pe cap cu un batic, la fel ca toti barbatii care participa la ceremonie de altfel. In drum ne-am oprit la un templu, unde mirele si familia au intrat, s-au rugat, apoi ne-am continuat drumul.
In aceasta parte a ceremoniei mireasa lipseste, ea apare doar cand alaiul ajunge la destinatie, respectiv o sala mare plina cu scaune si saltele, locul unde se va intampla nunta propriu-zisa. La intrare esti intampinat cu flori si orez. Inauntru femeile se aseaza pe scaune intr-o parte a salii iar barbatii pe jos pe saltele in alta parte a salii. Mirii se aseaza pe o canapea in fata tuturor pe o scena improvizata.
Aici toata lumea urca pe scena, le ureaza tot binele mirilor, fac poze dupa care urmeaza partea mult asteptata...masa. Nu va inchipuiti ca se duc toti se aseaza la masa si mananca. Nu. Masa se ia la etajul urmator si consta intr-o sala la fel de mare ca cea de ceremonii cu multe cratitze pe margini de unde te servesti cu ce doresti si stai si mananci. IN PICIOARE. Nu sunt mese, nu sunt scaune, doar mancare pe margini si un colt cu butoaie cu apa si pahare. In mijloc e multimea de oameni cu farfurii in mana care se bucura de bunatatile indian, south indian sau chineese.
Un lucru am sesizat in aceasta nunta, mireasa. Privirea femeii era adesea in jos, nu se uita la oamenii care urcau sa le ureze toate cele bune, dar mai ales nu privea barbatii. Nu zambea prea des si nu se uita in sala, nici macar in camera care ii fotografia incontinuu.
Iar acestea fiind spuse trecem la a doua nunta, adica receptia nuntii, cu incepere de la orele 19.00. O gradina mare cu o scena intr-un capat unde la fel ca mai sus, stateau nuntasii. Toti invitatii mergeau sa le ureze bine iar apoi se indreptau catre mesele cu mancare. De fapt astfel de receptii sunt doar pentru socializare. Oamenii servesc mancare si povestesc. Apoi pleaca. Nimic mai simplu. Dar desigur paradele de sari si costume colorate nu lipsesc in nunti. La aceasta receptie am purtat (pentru prima oara in India si in viata) SARI, acel material pe care il infasori in jurul taliei. Ceva mai traditional ca aceasta imbracaminte nu vad, mai ales pentru femei. M-am simtit asiatica, m-am simtit indianca, si m-am simtit chiar foarte bine si comfortabil in el.
Ma simt privilegiata sa fiu aici si sa vad ceea ce vad zilnic. Am intampinat si inca intampin si greutati dar incerc cu tot sufletul sa trec peste ele si caut puterea sa raman doar cu frumosul acestei experiente si culturi.
"Incredible India" experience, aproaching the end..
Duminica 7 Feb a fost ziua nuntilor pentru mine. Am asistat la 2 ceremonii, prima, o nunta de zi a verisorului unei colege de servici, iar a doua o ceremonie de seara, receptia de dupa nunta a Sefului de Administratie Interna din companie.
Iar acum o luam treptat. Nunta la indieni dureaza de la 1 la 7 zile, depinde de situatia financara a familiei. Dar pasii care se urmaresc sunt aceiasi. Ce e mai impresionant intr-o ceremonie de nunta, la asta am asistat eu (norocoasa ce sunt :P). Am sa-l numesc alaiul nuntasilor, in indiana avand denumirea de "bharat".
Bharat este ceea ce se vede mai sus, respectiv alaiul format din rude, prieteni respectiv familia mirilor care se deplaseaza pe strada, de la casa mirelui pana la locul ceremoniei. Fanfara nu lipseste, tobele si trompetele scot oamenii din casa, anunta ca o nunta se petrecete deci "haideti sa vedeti". Din loc in loc alaiul se opreste si lumea incepe sa danseze in fata mirelui, care priveste totul de undeva de sus...de pe cal. Da. Mirele merge calare pe un cal alb in tot acest timp, infasurat pe cap cu un batic, la fel ca toti barbatii care participa la ceremonie de altfel. In drum ne-am oprit la un templu, unde mirele si familia au intrat, s-au rugat, apoi ne-am continuat drumul.
In aceasta parte a ceremoniei mireasa lipseste, ea apare doar cand alaiul ajunge la destinatie, respectiv o sala mare plina cu scaune si saltele, locul unde se va intampla nunta propriu-zisa. La intrare esti intampinat cu flori si orez. Inauntru femeile se aseaza pe scaune intr-o parte a salii iar barbatii pe jos pe saltele in alta parte a salii. Mirii se aseaza pe o canapea in fata tuturor pe o scena improvizata.
Aici toata lumea urca pe scena, le ureaza tot binele mirilor, fac poze dupa care urmeaza partea mult asteptata...masa. Nu va inchipuiti ca se duc toti se aseaza la masa si mananca. Nu. Masa se ia la etajul urmator si consta intr-o sala la fel de mare ca cea de ceremonii cu multe cratitze pe margini de unde te servesti cu ce doresti si stai si mananci. IN PICIOARE. Nu sunt mese, nu sunt scaune, doar mancare pe margini si un colt cu butoaie cu apa si pahare. In mijloc e multimea de oameni cu farfurii in mana care se bucura de bunatatile indian, south indian sau chineese.
Un lucru am sesizat in aceasta nunta, mireasa. Privirea femeii era adesea in jos, nu se uita la oamenii care urcau sa le ureze toate cele bune, dar mai ales nu privea barbatii. Nu zambea prea des si nu se uita in sala, nici macar in camera care ii fotografia incontinuu.
Iar acestea fiind spuse trecem la a doua nunta, adica receptia nuntii, cu incepere de la orele 19.00. O gradina mare cu o scena intr-un capat unde la fel ca mai sus, stateau nuntasii. Toti invitatii mergeau sa le ureze bine iar apoi se indreptau catre mesele cu mancare. De fapt astfel de receptii sunt doar pentru socializare. Oamenii servesc mancare si povestesc. Apoi pleaca. Nimic mai simplu. Dar desigur paradele de sari si costume colorate nu lipsesc in nunti. La aceasta receptie am purtat (pentru prima oara in India si in viata) SARI, acel material pe care il infasori in jurul taliei. Ceva mai traditional ca aceasta imbracaminte nu vad, mai ales pentru femei. M-am simtit asiatica, m-am simtit indianca, si m-am simtit chiar foarte bine si comfortabil in el.
Ma simt privilegiata sa fiu aici si sa vad ceea ce vad zilnic. Am intampinat si inca intampin si greutati dar incerc cu tot sufletul sa trec peste ele si caut puterea sa raman doar cu frumosul acestei experiente si culturi.
"Incredible India" experience, aproaching the end..
luni, 8 februarie 2010
19. Explore the World Program
Vrei si tu? Ei bine acum ai sansa. AIESEC Romania a lansat programul "Explore the World".
Ce trebuie sa faci? E simplu. Intri pe site-ul www.aiesec.ro si gasesti toate detaliile.
Unde poti sa mergi? Turcia, India, China, Germania sunt tarile partenere ale acestui program. Daaar ce e incredibil e faptul ca AIESEC are sedii in 107 tari de pe glob, ceea ce inseamna toate continentele existente. Astfel ai sansa sa mergi in orice tara in care exista AIESEC.
Ce faci acolo? Programul "Explore the World" iti ofera internshipuri de dezvoltare pe urmatorele arii: Turcia: marketing, management, finance and business administration, China: profesor de limba engleza, India: marketing, management, finance, audit, business administration, Germania: marketing, management, finance, buisness administration.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)