Opreste-te clipa, ca prea frumoasa esti

"Atat de real, de cosmar, morbid, dar minunat"
"Trebuie sa scriem niste lucrari despre cateva spectacole si nu pot sa scriu despre asta pentru ca intr-adevar nu exista cuvinte sa descriu ceea ce tocmai am vazut. Nu pot sa numesc asta teatru, nu pot sa o numesc opera. Este ceva uimitor. Spre asa nazuiesc in viata. Multumesc."
"Am 78 de ani si nu am vazut ceva asemanator nicaieri; si am fost la multe teatre si opera in viata mea. De necrezut. Spectaculos. As dori ca toti cunoscutii mei sa vada acest spectacol."


Nu am sa uit pelerina neagra care ii acoperea spatele, acum multi multi ani, parca era chiar el, diavolul. Am citit si piesa. A fost greu, fiind scrisa in versuri, imi cautam explicatii si invarteam cuvintele in minte pana iesea povestea. Dar am perceput-o pana la urma, sau cel putin asa consider.
Pe foarte scurt, este vorba despre omul pacatos care isi vinde sufletul diavolului inainte de sfarsitul calatoriei prin viata.

Scriu despre Faust, opera lui Johann Wolfgang von Goethe, simplu cunoscut ca Goethe.
Scriu pentru ca am avut bucuria, privilegiul... si nebunia sa ma urc intr-un tren si sa ma duc pana in Sibiu pentru a vedea o piesa de teatru. Sau? O capodopera culturala?
Adevarul e ca am auzit de multe ori lume povestind despre piesa Faust regizata de Silviu Purcărete, care se joaca numai la Sibiu si care TREBUIE vazuta, fiind o maiestrie in ale teatrului. Si ca tot omu' nu crezi pana nu vezi.
Va spuneam mai sus ca am avut bucuria si privilegiul...de a ma afla in data de 9 a lui martie la hala Balanta incepand cu ora 19.00, la piesa Faust a teatrului national Radu Stanca din Sibiu. A fost cea mai coplesitoare experienta teatrala de pana acum, care la propiu ne-a lasat FARA cuvinte. Parca orice am fi vorbit, dezbatut, povestit ar fi fost in zadar in urma experientei vizuale si auditive de care avusesem parte. Si sa nu credeti ca s-ar fi datorat textului! Decorul, costumele, scenografia, muzica ametitoare, efectele, machiajul si actorii...Ar fi inutil sa incep sa descriu ce se intampla in acel loc, dar nu pot sa nu va spun ca porcii invita publicul la petrecerea iadului unde dracii zboara pe deasupra capetelor, femeile pline de sange danseaza, altele scuipa foc altele...pfff...am inceput sa descriu. Dar partea cea mai interesanta e faptul ca oamenii se inghesuie sa vada mai bine, sa asiste la jocurile diabolice, iar eu, eu am fost in extaz. Cata bolnaviciune in oameni, sau care sa fie explicatia faptului ca nu am fost deloc oripilati ce ceea ce se petrecea in scena, scena din care faceam si noi parte la un moment dat. Tind sa cred ca tocmai aceasta latura cruda a facut ca experienta sa fie atat de inedita si culmea, sa te lase cu dorinta de a mai vedea piesa o data, si inca o data, si inca o data. Pentru mine e limpede ca intr-o luna sunt din nou la Sibiu sa mai vad Faustul lui Purcărete o data.
Fie ca esti om de teatru fie ca nu, cred ca e imposibil ca aceasta piesa in aceasta regie sa nu-ti treazeasca simtiri adanci. Eu va recomand o rupere din realitate, o fuga pana la Sibiu si o delectare culturala care merita tot efortul.
Si sa fie si mai convingatoare toata treaba, iata ultima parte dintr-o serie de 3 episoade despre succesul lui Faust la festivalul international de arta spectacolului de la Edinburgh. Daca sunteti curiosi exista si primele 2 episoade pe langa.

D-ale voluntarului de Oana P

Asa e cand nu ai job (si nici nu vrei sa ai), te legi ba de un voluntariat, ba de inca o scoala, sa fii tanar cat mai mult si sa te bucuri de timp lejer si oameni faini si mai mult.
Pe mine ma tine bine in priza voluntariatul si culmea ca imi place asta la culme. Ca sa va faceti doar o idee cam pe unde umblu si de ce, sunt PR AIESEC Timisoara, sunt actor in trupa de teatru Thespis din Timisoara si de parca astea 2 nu ar fi de ajuns sunt PR (sau manager de proiect cum scrie pe site) in proiectul Free Bird. De la repetitii pentru piese de teatru, pana la organizare de evenimente, relatii cu presa si tinut bloguri, scris articole zilnic, incerc sa le incrop pe toate cat mai bine intr-o zi neincapatoare cu 24 de ore. Uneori imi iese alteori nu.
Oricum ideea articolului nu era sa scot in evidenta ce fac eu neaparat, dar sa arat ce frumos e sa faci voluntariat si ce satisfactii poti avea (mai ales cand e atat de diversificat)
3 evenimente in 2 zile, in unele mai implicata, in altele mai putin implicata, luni si marti au fost 2 zile pline de tot. Am inceput luni cu evenimentul de revenire a lui Cipi din aventura prin Romania in cadrul proiectului Free Bird, tinut in Carturesti, apoi am zburat la Thespis unde avea loc preselectia de noi membrii (erau vreo 20 de tineri cu atata energie pozitiva ca mai putin si pluteam cand am intrat in sala), iar marti am avut evenimentul "Aroma de Asia" realizat de AIESEC Timisoara impreuna cu Carturesti unde am povestit, impreuna cu alte 2 colege, despre experientele traite in Asia (una in India, una in Malaezia si una in Filipine), pana mi s-a uscat gatul.
Mai mult decat atat, luni dupa preselectia Thespis, impreuna cu prietenii de la EVIVE ne-am strecurat si la stand up comedi-ul celor de la Deko Cafe din Casa Studentilor. Am ras vreo juma de ora si acolo pana am obosit si apoi am plecat acasa.
In concluzie obiectivele ni le-am cam atins in fiecare eveniment organizat, m-am bucurat la culme la sfarsitul fiecarei zile, m-am bucurat de fiecare clipa din fiecare eveniment si le-am trait la maxim, iar la sfarsitul zilei de ieri (dupa agitatie si trairi intense) m-am ales si cu o criza de calciu (supranumita spasmofilie) ca doar nu puteam sa scap doar cu oboseala acuta. Oricum m-am linistit (traiasca noaptea si orele bune de somn) si sunt gata sa o iau de la inceput :D

Iar acum o prezentare vizual-colorata a ideilor de mai sus, multumesc Biancai si lui Lucian (ei sunt prietenii de la Evive de care va scriam :D )

Ieri despre alaltaieri - eveniment Free Bird impreuna cu Carturesti








Preselectie Thespis (culminata cu o ora de improvizatii ad-hoc)










Aroma de Asia - eveniment AIESEC Timisoara impreuna cu Carturesti

De dor de teatru

Sunt eu mai dusa cu pluta dar mie deja imi miroase a iarna. Parca a si trecut toamna si se asterne tot mai repede aerul intepator de rece, mai ales noaptea. Eu sunt "capricoarna", candva prin ianuarie, deci iarna imi este cel mai drag anotimp. Insa cel mai mult imi place ca odata cu sezonul rece incep si activitatile artistice care parca au adormit peste vara. Si de fapt aici ma refer strict la teatru, in special teatrul Thespis.

Sunt aici de vreo 4 ani, iar cat am fost plecata in India mi-a lipsit enorm . Acum, dupa un an in care nu am mai citit o piesa, dupa un an in care am vazut doar filme si eventual mai citeam cate ceva dintr-o carte, un blog, azi mi-am primit in brate rolul: Julieta din Romeo si Julieta de Shakespeare. L-am citit de parca eram stoarsa de orice trasatura artistica (eu cel putin asa am simtit), de parca citeam dintr-o carte niste randuri de duzina, carora nu le dadeam nici o insemnatate. Iar in drum spre casa am realizat de ce. E Shakespeare, e greu, e complicat, e o exprimare nu foarte uzuala, asadar era normal sa ma simt ca un idiot la prima citire. Doar ca uitasem sentimentul, uitasem ca asa e de fapt... Bun si pe langa asta adaptarea se aseamana cu filmul lui Leo Dicaprio, deci o adaptare oaresicat moderna, cu scene pe masura si personaje asemenea :D


Oricum ideea e ca, in drum spre casa, imi veneau in minte iernile trecute, cand dupa o zi plina ba de facultate, ba de servici, ba de activitati AIESEC-eresti, mergeam seara la repetitii si ma deconectam de tot ce insemna lumea reala, de tot ce insemna Timisoara, job, educatie, de fapt de toate lucrurile mici si nesemnificative din viata de zi cu zi. Teatrul e o alta lume, o alta viata, una pe care fie ti-o doresti foarte mult dar nu o poti trai (si aici ai sansa), fie una pe care nu ti-ai inchipuit niciodata ca ai putea sa o traiesti.

Si uite asa eu am sa fiu Julieta in aceasta iarna si am sa sufar alaturi de Romeo al meu, deci nu vad nimic mai frumos in momentul de fata.

Acum va las in compania unei muzici pa care chiar am propus-o pentru piesa, poate mai intra careva in stare si se bucura intr-o oarecare masura de ce ma bucur si eu.

Saptamana "Diogene V. Bihoi"

O saptamana dedicata mentorului trupei de teatru Thespis, Diogene Bihoi. O saptamana cu piese de teatru in fiecare zi. Iata Programul:

Marti, 16.12.2008, ora 20.00: „Cu usile inchise” de Jean-Paul Sartre

Miercuri, 17.12.2008, ora 21.00: „Scaunele” de Eugene Ionesco

Joi, 18.12.2008, ora 20.00: „Mergeam cu caramizi in buzunar” de Ciprian Irimies

Vineri, 19.12.2008, ora 20.00: „Cantareata cheala” de Eugene Ionesco

Sambata, 20.12.2008, ora 19.00: „Norway.Today” de Igor Bauersima si

Sambata, 20.12.2008, ora 20.30: „Rogvaiv” de Andra Duteanu

Esti asteptat la Casa Studentilor din Timisoara, la etajul 2, sala 202, sa vezi piesele Thespis. Intrarea libera.

Teatru pe Paine 2008- A Mouthful of Theatre

S-a incheiat. Pacat!
Teatru pe Paine si-a incheiat cea de-a doua editie.
Oamenii flamanzi de teatru au plecat astazi (9 august) spre orasele, tarile lor, cu burta plina si incarcati cu un bagaj de cunostinte legate de teatru si dans.
O saptamana mirifica, plina, palpitanta, distractiva, obositoare, i-a tinut uniti pe cei 30 de participanti la Casa Studentilor din Timisoara, in 3 sali care le-au fost casa, loc de munca, de distractii, de odihna.
Incheierea festivalului de aseara (8 august) a fost una mai mult decat emotionanta, tinerii multumind organizatorilor pentru minunata experienta si pentru multimea de lucruri invatate, petrecandu-si in lacrimi ultima seara impreuna, nerabdatori sa revina si anul urmator.
Un eveniment care nu cunoaste tristete, obstacole, un eveniment extrem de folositor in viata unui actor (chiar amator), Teatru pe Paine asteapta si la anul alti tineri iubitori si flamanzi de teatru.
La multi ani TPP.

Noutati in TNT

Pentru cei care nu au vazut le recomand cu caldura sa mearga sa vizioneze "Ingerul de Foc" la Teatrul National din Tm. Spectacolul va fi in 03.02.2008, la orele 19.00 (adica maine pt cine citeste azi articolul)Sunt interesante de studiat elementele de spectacol care se folosesc, decorul(e fantastic), costumele, efectele, personajele. Ideea nu e una foarte clara, ramane la latitudinea publicului tematica piesei.


Avanpremiera in 15.02.2008 in Club "Porto Arte" - Coca Blues, la orele 19.00, cu Malina Manovici si Victor Manovici. Hmmm, ma intreb daca stiu unde e "Porto Arte" asta, si imi dau seama ca nu stiu, dar pe cine intereseaza sa vada spectacolul descopera, sunt convinsa. Mai avem o avanpremiera in aceasta luna, mai exact in 28.02.2008, la orele tot 19.00, in sala tnt, "69"(acesta fiind titlul piesei) cu Sabina Bijan si Catalin Ursu. (This I want to see :D)

Well toata lumea,vizionare placuta si ne vedem la teatru.

"Cu usile inchise" de Jean Paul Sartre

UNATC Bucuresti












TNBucuresti







"in camera mea sunt oglinzi mari. Le vad. Dar ele nu ma vad pe mine. Se oglindesc in ele fereastrele...ce goala e o oglinda in care nu sunt eu. Cand vorbeam cu cineva, stateam in asa fel ca sa ma pot privi in oglinda. Vorbeam si ma vedeam vorbind. Ma vedeam cum va vedeau oamenii, asta ma tinea treaza."(estelle)


'Trei poveşti de dragoste. Trei destine. O singură întrebare: infernul sunt ceilalţi? Un spectacol despre noi, despre viaţa noastră, despre visele şi neîmplinirile noastre, despre trădări şi fericire. "Infernul sunt ceilalţi". Oare? Adesea prea grăbiţi, mereu îngânduraţi de un timp ce nu mai are răbdare, uităm de prea multe ori să ne mărturisim sinelui nostru şi să vedem iertarea şi lumina din ochii CELUILALT.

Jean Paul Sartre descrie cu strălucire "infernul său" ori al nostru? Un spectacol scurt ca viaţa, dens ca viaţa, surprinzător ca viaţa, frumos ca viaţa.'

!In curand, premiera la Teatrul Studentesc Thespis! (regia Andrei Covaliu)

La Multi Ani Florin Piersic (72)

S-a nascut in 27 ianuarie 1936. A urmat IATC-Bucuresti, studii care i-au adus glorie in anii tineretii si care inca ii aduc. Un actor exceptional, un om de televiziune remarcabil.

Florin Piersic (pe care toti il stiu dupa esarfa cu care apare mereu) m-a impresionat intotdeauna. Nu stiu cum este el in viata de zi cu zi, dar in momentele cand il vad la televizor, imi inspira bunatate, blandete, boemie, frumusete sufleteasca. Recunosc am varsat si cate o lacrima la povestile sale din tinerete dar m-am si distrat copios, chiar daca de multe ori (cine l-a vazut mai des la televizor, stie) parca se pierde usor in amanunte. De fapt cred ca asta il face unic. Il separa intr-un mod bun de alti actori. Un artist in adevaratul sens al cuvantului. Sa ne traiti Maestre.

Toma Caragiu - Un telefon discret

Motto: "-Am auzit ca lumea rade de dumneavoastra...
-Ea rade de mine, eu de ea..." (Toma Caragiu)


Unul din cei mai mari actori romani, nascut in 1925 intr-o familie de aromani, a excelat in teatru, film si televiziune, alaturi de alti "mari" ai timpurilor precum Stefan Banica, Dem Radulescu, Anda Calugareanu. Ne-a parasit in cutremurul din 1977, dar a lasat in urma sa o bogata colectie de scenete, piese de teatru, filme, fiind un real exemplu de ce inseamna teatrul adevarat, profesionist, ce inseamna pasiune pentru arta, ce inseamna sa fi actor.

Toma Caragiu - Nehotaratul

Teatrul Studentesc Thespis

http://thespis.ro/

In amintirea unui om fara de care, astazi, nu ne-am fi cunoscut. In amintirea unei persoane pe care nu am cunoscut-o dar pe care o iubim, asa, dupa cate am auzit. In amintirea unui cretator de frumos, creator de vise, creator de bucurii.

Noi suntem asa datorita lui. Noi suntem aici datorita lui. Noi suntem prieteni datorita lui. Sa nu uitati niciodata.

In amintirea Dumneavoastra Domnule.

(O viata in teatru)

In anii tineretii iti formezi caracterul, amesteci viselele cu realizarile, iti alegi un drum printre buruieni. Ai ajuns la varsta calatoriei. Mergi si mergi prin viata, te lovesti, cazi, te ridici, iti revii, mergi mai departe. Faci ce iti doresti? ce iti place? la ce ai visat cand erai tanar? Da. Esti Fericit, Implinit, Multumit. Nu merg toate asa cum ti-ai planuit dar joci. Asta e cel mai important. Ca JOCI. Vremea trece, drumul devine tot mai greu de batut. Obosesti. "Inca sunt in forta!", iti spui. Ce faci? Abandonezi? Lasuleee! Nu pleca! ..  .   .  . ...  "Unde sunt? Sunt linistit, ma simt chiar foarte bine. Mi-a priit somnul. Sunt gata sa o iau de la inceput!" Si asta si faci..