In drumul spre statia de bus vad vacute si caprite zilnic. Din cand in cand mai apare si o maimuta atarnata de vreo creanga, asteptand sa primeasca ceva bun de la trecatori.
Insa acum o saptamana a fost culmea culmilor: intalnirea cu prima maimuta "de casa". Pentru ca intarziem la bus, in unele dimineti merg cu colega Jyoti la urmatoarea statie pe motocicleta ei. Nimic nu e mai placut decat la sa gonesti la 9 dimineata pe soselele nagpuriene, in timp ce un soare bland iti mangaie bucatita de frunte neacoperita de esarfa.
La urmatoarea statie de bus, o parcare micuta de motociclete gazduieste zilnic peste 20 de motoare, de la apus pana la rasarit. Gazdele? Niste indieni saraci dar simpatici. Ca intr-o zi la birou sa aflu de la colega de la receptie ca familia respectiva are un animal de casa ceva mai deosebit. O maimuta. Nu mai retin numele ca era cam intortocheat. De regula maimutele stau in preajma oamenilor pe la sat, unde saracii fac bani de pe "munca" maimuticilor care inveselesc trecatorii sau chiar localnicii.
Aceasta maimuta e legata ca un catel si e grasa de nu mai poate, ca doar toata ziua mananca si sta, lantul e cam scurt deci nus-i permite sa se miste prea mult. Putin cam salbatica, nu te poti apropia sa o mangai sau sa o iei in brate, inca mie mi-a fost de ajuns sa ii dau una dintre bananele care le aveam in ghiozdan.
