Se afișează postările cu eticheta romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta romania. Afișați toate postările

duminică, 20 octombrie 2013

Did you hear about Silva?

Not at all accidentally, this summer I met one of the most inspiring persons I ever did, in a short trip in the mountains, in a village named Brebu. I was not fond of reading, but after meeting I. (I'll just name her I. for now) I started eating books on bread. And no, not literature, but something else.

Just to give you a small hint, if you ever believed in the power of your mind, if you ever believed that indeed a human being can do anything if he/she puts his "brain into it", this is the topic of this post, the power of the mind, your mind!

I woke up in the morning in their beautiful house, in a warm summer morning, I went on the terasse and asked if they have breakfast to serve. She gave me a long look and said NO, "but if you want I can make you a tea". I accepted, knowing that I am angry in the morning if I don't have my breakfast in time, or at least a cup of tea. After not even a minute, I. came back to me saying that if I like, she can make me an omlet. My heart melted, butterflies started flying in my stomach and there is was, my breakfast was about to arrive. Of course I said YES and offered to help. She did not accept my help but after around 10 minutes while I was playing with the dogs, I. came to me with a lovely basket, an ornamental breakfast with omlet and cheese and boiled corn, all with a flower on top. I was in love with everything that was happening to me. She asked where would I like to have my breakfast and I chose the garden, on the hill. While eating my goodies with the 2 brownies behind me (the dogs that is) I felt it, it was something so good, such a feeling that I wish it would last more than a day, a week or a month. It was the feeling of happiness. I took the basked back, thanked for the delicious foods and after that we were linked. We went on the terasse and started talking. There I. told me the story of her living in the mountains with her partner, the fact that one day she decided to stop existing and start living, start enjoying life and projecting her own wishes, making them come true. And that's when I first heard about Silva.

After the lovely weekend, I got home, started google-ing, bought the book called "The Silva Mind Control Method" and another 2-3 books beside it and started reading. And I read and read, the books and online and I felt that it's time to do the next step and finish the course. And so I did. Starting 6th of October 2013 I became a proud absolvent of the Silva mind control course, with diploma and everything. And after the course things became all brighter and more clear.  A few personal examples after understanding what this control is all about, I set up my biological wach to wake me up every morning at ~ 06.20 (after one year of barely opening my eyes at 06.50 everyday to go to work), I am healing my headakes without any medicine, colds, back pains (caused by scoliosis) and others, I have a much better physical state and take all negative situations more ligh, control my blood presure in tense situations etc.

In very short words, the Silva method teaches you how to control yourself and activate different capabilities using your mind, capabilities that we were born with but have no idea they are there, don't even mention that we are not using them. It all happens in the Alpha state of the mind, the state of mind like before a sleep, when you are almst asleep but still aware of the things happening.

In a few words here are some Scientifically verifiable skills though Silva method:

  • Deep relaxation, including both body and mind
  • Meditating immediately, with eyes closed or open
  • Cure for insomnia--voluntary going-to-sleep in one minute
  • Pain control--Silva practitioners are able to not mind intermediate pain, and can get cavities filled or receive colonoscopies without any anaesthetics
  • Blood flow control, leading to primitive temperature control--"send heat" to hands or places in the body. At advanced levels, this can also be used to lessen blood flow to moderate cuts.
  • Self-diagnosis of mental and emotional challenges
  • Memory replay of past events (useful for finding dropped keys, etc.)
  • Intuitive understanding of subconscious sides of self (useful for overcoming blockages)
  • Intuitive understanding of subconscious sides of others
  • Brainstorming and idea formation
  • Energy level control

For better and better!

luni, 28 ianuarie 2013

Ce ne aduce 2013...

In primul rand imi aduce mie ideea in cap sa incep sa scriu pe blog in limba materna, asa ca fraticilor care nu intelegeti va rog mult folositi optiunea de translate :D Eu oricum va iubesc, stiti voi asta :)
In al doilea rand, pai 2013 ne aduce exact... ce vrem noi. Cum asa? Pai uite asa. Pentru ca asa merge treaba de fapt. Eh cred ca am mai vorbit noi despre asta, si am scris cate ceva si despre acel mega-film motivatio-inspirational cu secretul care de fapt sta in fiecare dintre noi, "The Secret". Unii l-au vazut, s-au folosit de el, altii fac ca lucrurile sa treaca pe langa ei neobservate. Ideea este ca nebunia asta chiar se intampla, trebuie doar incercata o data la modul serios, si vazut cum lucrul pe care intr-adevar ti-l doresti, ca e obiectiv pe anul 2013 sau ceva in general, se indeplineste, daca desigur crezi ca se poate intampla si nu uiti sa iti spui asta in fiecare zi sau chiar dimineata cand incepi ziua.
La mine de exemplu functioneaza astfel. Dimineata cand deschid ochii (daca ma trezesc pe partea dreapta) dau cu nasu' intr-o coala A4 pe care sunt insirate toate starile de spirit sau dorintele mele pentru anul in curs. De la "zambesc zilnic" pana la dorinta de a vizita Machu Picchu (care se va intampla in vreo 4 luni apropo), pe toate le spun cu voce tare sau chiar in gand de vreo 2-3 ori, apoi ma ridic din pat si am pornit la treaba. Daca ma trezesc pe partea stanga, realizez intr-un semi-somn ca nu am nimic in fata si fac repede o pirueta in pat pana dau de coala. Si zic ca merge treaba, asa am ajuns eu anul trecut sa imi indeplinesc 2 mari dorinte, incepand fiecare dimineata din 2011 cu gandul la ele. Si toate astea fara sa planuiesti modalitatea prin care s-ar realiza, ci pur si simplu gandindu-te la ele si lasand viata sa curga normal, fara sa fortezi lucrurile.
Desigur aceasta este modalitatea care functioneaza pentru mine, insa pana la urma controlul este la noi, si fiecare isi poate gasi un fel de a face lucrurile sa se intample, prin propria putere. Gandirea pozitiva si auto-controlul joaca un rol tare important, oricat de rau ar fi lucrul care ti s-a intamplat, oricat de mare ar fi problema, sau de grei nervii, exista o solutie, iar daca tu crezi asta o vei gasi rapid si ai sanse mari sa revii la starea normala, de impacare cu sinele sau cu ceilalti.
Dar revenind la ce ne aduce 2013, ca am inceput iar sa balivernez cu treburi psihologice si motivationale, am inteles ca numai lucruri scumpe in Romania: marirea pensiilor si reducerea salariilor bugetarilor cu venituri foarte mari, introducerea unei noi taxe de iesire din spital, masini second-hand mai scumpe si pretul la tigari mai mare, din ce in ce mai multe E-uri in paine si o usoara crestere a monedei Euro pana in vara. O noua apocalipsa? Sunt pregatita chiar si de-un potop :))) Nu continui fiindca lista e lunga rau si pe mine nu ma pasioneaza aceste aspecte.
Iar ca sa nu ne deprimam foarte tare de ce ne prezic astrele sau Pro Tv pentru noul an, mai citim Romania Pozitiva sa ne mai binespunem si sa realizam ca totusi sunt multe lucruri frumoase care se intampla, doar ca deh, stirile de la ora 5 sunt mai cool decat un site cu stiri de bine, nu?

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Good old friend..

Annd I am back ladies and gentleman, nice to still see you here after so long. I just had some rough times and now I am back, in a new year, with new ideas and new plans ahead. Short term ones, not to spoil life surprises of course.
Nowadays, still winter, my favorite season of them all, cold weather and white pictures everywhere, just the way I like it. And since I missed to write the Christmas and New Year stories, still I'm gonna tell a kind of Christmas story, about an old friend that's by my side since I was a kid. In winter or summer, whether I am gone or back home, he is still here, waiting for me and brightening my mornings since many many years. Presenting... my very own Christmas tree :)


Just to let you know, he lives in front of my house, in fact, he was planted here by my grandparents or parents, I don't even remember. He is around 20 years old, a little smaller than me at age, but more than 7 times taller :)) Yeah, you are right, that's me in the picture with the tree. It's clear that we grew little bit more than I was imagining when I was that small. He had a lot of space when he was young and little, in fact he's still young, just that he grew so much that the space is not enough for him now. But he is taking it very well and apparently loves us and got used to us that much...that he keeps growing. My dogs love him to, they can hide under his branches and chill in the hot summer days. He makes winter and season holidays more beautiful and all my mornings happy, cause I wake up with him in front of my window.
And as friend was telling me these holidays, in fact we don't decorate Christmas trees, they decorate us.

duminică, 10 iunie 2012

Home style 2

Did I tell you that I was in vacation not long ago? And man what a relaxing green vacation. Destination? "No place like home". Of course I will not compare my home with any other place that I've visited but I can tell you that after one year in the desert (cause by the way I've accomplished 1 year in Dubai :D ) spending 10 days in green Timisoara (my hometown) was like a blessing. Now try to imagine this: one big yard with a 20 meter Christmas tree in front of the house, with strawberries and cherries, one cream cute medium size dog running around, a long wooden terrace with flowers, a bicycle in the back, about 3 huge wall nut trees to keep shadow, another 2 black train dogs (tekels) jumping at your feet, a rocker under the trees just perfect for afternoon naps, a huge back yard with all sort of fruit trees and vegetables, lovely neighbors and a fluffy kitty miau-ing every time you come out of the house looking for a little bit of affection. And sometimes I sit and wonder...what the hell am I doing in this freaking sandy place??? :))) Anyhow the re-accommodation is usually taking a few 2-3 days, everything looks so weird at the beginning, and all the daily habits cannot find place in the old but somehow new landscape. And by the time I am back to normal, puf, time to get back to the desert :)) Cruel life. And the fill all the gaps, 10 days home meant this time: party with loving friends, lots of gifts, ridding the bike every day, shopping, seeing a play at my drama club, plenty of walks, eating raw fruits from the very own...tree, quality time with folks, finishing my exams and clearing my studies (YAY I'm a graduate!!!), visiting all neighbors and relatives (or at least most of them), going to birthday party, seeing old colleagues and friends, drinking Silva black :X, playing with my dogs every day, driving my car, keeping in touch with Dubai stuff so that I don't completely isolate myself from the desert :))

sâmbătă, 4 februarie 2012

Cele 3 tipuri de barbati


Indraznetul vine beat acasa la 3 dimineata. Sotia lui sta in pat, treaza. Indraznetul apuca un scaun si il aseaza langa pat.
- Ce faci cu asta? intreaba nevasta, infuriata la culme.
- Vreau sa stau in primul rand cand incepe circul

Curajosul ajunge beat acasa la 3 dimineata. Nevasta il asteapta la usa cu o matura in mana. Curajosul o intreaba:
- Vrei sa maturi sau sa zbori undeva?

Neinfricatul vine beat acasa la 3 dimineata. Duhneste a parfum si are camasa mazgalita cu ruj. Isi apuca sotia de fund si zice:
- Acum e randul tau!

Pls use google translate if anyone else curious about the post :)) Just to have an idea, it's about the 3 types of men....

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Back home


"I'm taking the long way home", was the song from ATB. Well guess what, it was worth it, even on the long way. Imagine I am writing theese lines from the cousiness of my home, in my room, with my decorations and a cold cold winter outside the window. Not snowy, not in my town, but still winter.
Now what can you do in the cold hometown after 8 months of summer and sand , spicy food, skyscrapers, camels, salty sea and lots of work? Well surelly a lot, starting with seeing all the friends, and neighbours and family and long lost family and friends again, and old colleagues and the list could go on, visiting the city's old places, bars and clubs where you used to hang out some time ago, (re)culturize yourself with a little bit of drama (theatre), a little bit of music, a little bit of art, walk a lot or go with the trolleybus and tram :D, go in the middle of the city centre square, picture the beautiful old buildings around and carry those images with you wherever you go, visit friends new houses and play with the cats and the dogs, have a cheap and healthy haircut :)), read some books and listen to old national music, explore the city if anything new appeared while you were gone, go pray a little bit and visit old county monasteries just in case you don't have any nearby churches in the place where you now live :P, talk to the people from work to be sure you'r not missing something important :)), eat all the traditional delicious home made foods, spend lots of time with the parents, prepare all the projects for the semestrial exams when still a student :-S, protest along with the country citizens in the city centre to get rid of the president and put country on the right track, go in another city to visit you old friends, write home impressions on the blog to share your happiness with the world and of course enjoy all the small things cause you won't see them again soon.
You guessed right, this was my home vacation, ready now to go back in the desert and continue what I started last year in May, Dubai baby adventures :D

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Happy nation(s)

Stuck (in a good way) between 2 countries, and what a coincidence, both with the national day in consecutive days, 1st and 2nd of this month. We celebrated 2 times of course, first on 30 Nov, with Arabic goodies and traditional tea and last but not least on 1st Dec, with traditional Romanian food and Romanian colors. If you are wondering, no fireworks, no parades, no music, quite a chill celebration, not as sophisticated as I would have wanted it. And now ... a little bit of history.

1. Romania, a small country on the left hand side of the Black sea, independent from the turkish domination since 1877, completely united in 1918. Official language our own, Romanian, flag colors red, yellow and blue, cleared out from the comunism rules in 1989, when Nicolae Ceausescu was erased from the image. What you can do here, well almost everything cause you find mountains as well as sea. Winter -5 degrees even less, summer 30 degrees even more. Snow and sun, forests and sea (by the way it's not black even doe it's called Black sea, just to be clear :)) ), traditional clothes and delicious foods, welcoming people, kind of corupted ruled but which country isn't :P This is my home country which I miss so much.


2. UAE, in translation United Arab Emirates. Now here there are some interesting things to say, first may it not be confused with Arabia, as in Saudi Arabia, which is a totally different story. UAE became independent in 1971, so 40 years of life were celebrated this year. The "country" is formed out of 7 emirates: Ras al-Khaimah, Dubai, Sharjah, Fujairah, Ajman, Umm al-Quwain and Abu Dhabi which is the capital, each with its own ruler-emir and a national president. Official language, Arabic, flag colors red, green, white and black. Well known for the strong Arabic coffee, which I do not like at all, palm tree fruit-the dates, Arabic tea which is good and the long clothes that cover the entire body both the men and women. The culture and people hospitality I cannot write about, cause I did not really meet it, probably because of the interesting fact that there are lexx than 20% of local arab people living in this area, the rest are other world nationalities. Desert and camels all the way, falcons, mosques, tall glass buildings, very less vegetation (a thing that I hate), a beautiful, extremely salty and healthy sea, dry stony mountains. This is my host country.

...in search of ...

miercuri, 9 noiembrie 2011

I miss

Just walking in the mall a few days back, looking around, staring at the places, the people, the colors. And then hundred of chaotic thought came to my mind. I realized that so much time passed since I am here, It's already more than half year and I don't remember when the days went. At home, I always used to say with my mom that the planet must be spinning faster nowadays, cause 24hrs and the months are going so fast...too fast.
Life in an Arab country can be quite hard sometimes, even if the place is so modern and international as Dubai. But even with all these fancy, tall buildings, with this blue skies and clean sea, with the palm trees all the way, with the delicious foods and exotic fruit, with a big company and a reasonable salary, I really miss the Romanian street dogs :D Today in the bus, on the way to work, I realized that I haven't felt a whole on the road since half year, also I haven't felt ground (soil) since my 5 days in India, only sand. No rain for half year, no cold weather, no animals around, no family lunch, no tram rides, no forests, no dear ones. Pfff...to many NO's just in one phrase. Instead of that Indian food, going to the beach in the middle of October, air conditioned in the middle of November and for the middle of December... yet to come :))) The worst part is doe, no real Christmas this year.
And then among the hundred of thoughts, another few thoughts come around, is it all worth it? Is it worth being sometimes so unhappy just to create your way in life for later, for when you are a "grown up"? Or I am already a "grown up"? And then hundred of answers come over. Among them the idea that life is full of sacrifices, sometimes you suffer for some later happiness, sometimes you cry and after that the "sun shines" and you smile back, sometimes you stay away from someone so long, and when you get back to him, it will be much more better.
So at the end of the day, a conclusion: it's worth it, for now, and it can go on, for now. For how long, not yet known. But man, one thing is for sure, I miss you Romania!

miercuri, 30 martie 2011

Sa mori nu alta


M-a batut sfantu' sa ma angajez, pentru ca m-am trezit dimineata nemancata, nespalata, prin spitale dupa ce altceva decat...analize pre angajare :| Si ca sa scap de cozile interminabile, m-am dus ca o nenorocita care este, la nashul meu, doctor-sef de sectie la un spital din Timisoara. In timp ce asteptam dupa el in fata cabinetului am realizat 2 lucruri mari si late:

1. Am o rabdare de fier, pentru ca de mult nu am mai asteptat atat de mult la doctor, ba chiar m-am trezit dupa o ora fiind extrem de calma, cu gandul la cai verzi pe pereti in loc sa injur toate neamurile bolnavilor din jur.

2. Sunt o gramada de oameni DEGEABA in spitalul ala...

Asteptarea in fata usii mi-a dat prilejul sa observ indeaproape cum se desfasoara o dimineata intr-o sectie aglomerata dintr-un spital mare timisorean. Doctorii bietii de ei (unii dintre ei desigur) aleargau sa-si vada pacientii in vizita de prima ora, ca apoi sa inceapa consulatii, operatii si alte nebunii, disperati in acelasi timp ca li se comaseaza unitatile. Tantile cu masa aleargau cu pita si ceaiul pe roti pe coridoare sa le dea sarmanilor taiati/cusuti sa manance sa nu lesine de la atatea medicamente. Insa am observat o specie rara (sau nu) prin spital, numita ASISTENTA. Dupa cum puteti observa chiar si in scrierea cuvantului, numele de ASISTENTA provine de la verbul a ASISTA, care semnifica "A fi de faţă, a lua parte" Ei bine exact asta faceau majoritatea asistentelor din spitalul "meu", asistau la tot ceea ce se intampla in jur. Aparent agitate, cu treaba de facut, le vedeam pasind alert prin fata mea, cu cate o foaie in mana sau un asistent tanar de brat, in timp de strabateau lungimile sectiei doar pentru a avea de unde se intoarce la cabinetul lor...de asistente. Iar acolo, sa vezi dezmat, una mai rujata ca alta, alta mai roz ca cealalta, cealalta mai ranjitoare ca astalalta, un adevarat harem fratilor. Nimic bun de facut, nici un bolnav de ajutat, nici o informatie utila de dat celor care asteptau, NIMIC.

Toate "bune si frumoase" pana la momentul in care nashul meu a ajuns in cabinetul lor sa le foloseasca telefonul pentru a suna la colegii de breasla, necesari examinarii mele. Niciuna din ele nu stia INTERIOARELE din spital frate. Ba mai mult, pe langa ca nu le stiau, nici nu se sinchiseau sa le caute printre catastifele prafuite de pe birouri, in timp ce al lor sef de sectie, urla ca vrea numarul de la oftalmologie...

Atunci am ramas soc (da soc-planta, nu shoc) si mi-a venit urmatorul gand:

Pacientul: Nu va suparati, eu MOR!
ASISTENTA: Reveniti intr-o ora...

miercuri, 16 martie 2011

Ce-ar fi daca...


Din orice colt de lume ai fi, nu poti sa nu te gandesti la nenorocirea care s-a napustit asupra unei parti a globului, respectiv Japonia. Tsunami, cutremure unu' peste altu', risc nuclear, zeci de mii de morti si disparuti, o economie pusa la pamant. Ce poate fi mai rau de atat?
De fapt articolul asta il scriu in urma unei discutii avute cu o prietena draga de familie in urma cu ceva zile. Daca oamenii aia indura atata, noi de ce ne plangem? Si mai mult decat atat, daca ne tot plangem, de ce nu facem nimic sa schimbam ceva? Unele tari musulmane au iesit in strada sa-si dea jos conducerea, nemultumiti fiind de sistemul care ii conduce, japonezii sunt in misiuni de salvare de cand s-au produs nenorocirile, nu dorm zi si nopate si isi salveaza conationalii de sub daramaturi, iar noi? Noi ne uitam zi si noapte la 0TV, la ce mai fac Iri si Moni si prin ce sectii de politie mai umbla, ne uitam la magnificele telenovele romanesti...si ne plangem. Nu ne place Boc, nu ne place de x si y, si? De parca ar pasa cuiva de ce anume nu ne place noua.
Uneori ma intreb daca s-ar fi intamplat o asemena nenorocire Romaniei, ce ar fi fost de capul nostru acum?
Ce-ar fi sa ne bucuram de ce avem, chiar si de ce nu avem? Sau ce-ar fi sa iesim in strada, dar nu numai nenorocitii carora li s-au taiat salariile, sau medicii care vor deveni functionari publici, ci cu totii. Ce-ar fi sa nu mai mergem la serviciu timp de o luna, ne luam familia si sa ne mutam cortul in fata guvernului Romaniei? Ce-ar fi sa nu mai functioneze cateva din cele mai mari companii din Romania din cauza oamenilor care ies in strada? Ce-ar fi daca am face cu adevarat ceva? Ce-ai face, draga cititor, daca romanii s-ar decide la o greva generala in toata tara, ai avea curajul sa participi?
Of, cred ca sunt prea impotriva nepasarii asteia acute in care se afla romanii. Imi trebuie o vacanta, undeva in Dubai sau in America Latina : ))

sâmbătă, 12 februarie 2011

Let's do Yoga


As one of my friend would say...why the hell start Yoga in Romania, when you didn't start it in India...Well because in India I had other priorities and other activities (kind of weird doe) and here in a way because of missing India I started an activity that will bring me closer to the Indian culture, until I get back there of course :D
Do not imagine the kind of Bivolari yoga : ))) with a guru, with rituals that involve urine or animals or whatever else. I'm talking here about Sahaja Yoga, a spiritual Yoga that teaches you how to find yourself through your inner energies. Energies that we ALL have but do not know about them.
You may call me weirdo but I am into these things :D
So here is me, in Libertatii Square, looking at a small poster that was saying about this Sahaja Yoga, with an Indian lady with a bendi on her forehead. One day, one certain hour, free for public (wow), just be there. So I decided to go. And it seems I did good.
Shri Mataji Nirmala Devi is the woman in the poster (of course not this poster). I will not tell about her cause you can find her on wiki. She is the founder of Sahaja Yoga. A good yoga that brings all that's good from you inner:D
The awesome thing is that the sessions are free, precisely because Shri Mataji preached that people should not pay to find themselves, so the women who are holding the sessions do not charge for this. Hoe cool is that? And they are Romanians : )))))
So I went in that room, I've been explained how this yoga helps the person and how do you get to the certain energy, we did a small exercise to see how we feel, an exercise that includes a small meditation, and we saw a movie. Actually in every session we see a movie with Shri Mataji talking to the people, movies that present different speeches she had in the world. And when I say world I mean from Amertica to Asia, cause she is quite famous for this.
Conclusion I kind of like it, I feel good when I'm there, and I also get to listen to old Indian music, which is nice :D

joi, 27 ianuarie 2011

RoBotzi


Nu am putut sa ma abtin si sa nu scriu despre acest filmulet, pentru ca parca prea putini au auzit de el :D
Pe Youtube citesc ca vin de pe canalul Creative Monkeyz deci ma gandesc ca ei l-au produs. Oricum e foarte simpatic sa stiti! BRAVO :D
Acum despre filmulet, pai se pare ca el este primul episod (pilot cum se mai cheama) dintr-o serie "mini mega serialul animat pastilos (scurt si la obiect): RoBotzi"
Asa ca aici in primul episod avem 2 robotei pe MO (primul robot cu burta - ruginit pentru ca bea) si pe F.O.C.A. (fabricat original cu aluminiu).
Creative Monkeyz ne propun si un "scurt istoric: Cei doi sunt primii roboti (de talie mica) fabricati in Romania. Dupa o scurta perioada de glorie, apar primii roboti de talie mare, iar MO si F.O.C.A sunt "uitati" intr-un depozit al INR (Institutul National de Robotica), de a carui buna functionare ei trebuie sa se asigure."

Geniaaalll, abea astept sa iasa si urmatoarele episoade. Sper sa le scoateti oameni, ca ne plac.
APAASSAAAA-LLLL :))))
PS: mai jos gasiti si textul desenului :D

RoBotzi episodul 0


MO: ce faci F.O.C.A. ?
F.O.C.A.: Nnna bine ma, uite...
MO: Ce vezi schimbat la mine?
F.O.C.A.: Aaaa, nimic
MO: Uite-te atent.
F.O.C.A.: Foarte atent.
MO: Cel mai atent.
F.O.C.A.: Aaaammm, nu.
MO: Scaneaza-ma nu fi copil.
F.O.C.A.: Nenorocitule, ce-i aia?
MO: M-am tatuat conserva de floci imbecila legata la priza ce esti cu ma-ta.
F.O.C.A.: Si ce satana e aia?
MO: Ala. E cel mai tare tatuaj din lume!
F.O.C.A.: Da mediocrule, da' ce reprezinta...
MO: Un BUTON.
F.O.C.A.: Genial, sa-mi bag .....
MO: Apasa-l!
F.O.C.A.: Aaaaa nu...
MO: Apasa-l, apasa-l apasa-l apasa-l apasa apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l, .......apasa apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l apasa-l, ......apasaaaa-l, apassaaa-l, apassssssa-l. Apasa-l.
..........................................................
F.O.C.A.: Te caci pe tine cu stropi
..........................................................
MO: Apassaa-l!

-----------za end--------------

Lately Update

RoBotzi episodul 1


MO: Ce faci F.O.C.A.?
F.O.C.A.: Nna bine ma uite...
MO: In numele lui Trompi, ce satana ai acolo?
F.O.C.A.: Faceam curat si am gasit o sticla de Chateau La Fitte din 1787.
MO: Siii, pune-mi o halba.
F.O.C.A.: Mediocrule, asta nu-i sifon, se degusta nu se bea de sete.
Voce: Aaau, ma doare'n pu...
MO: Sii, pune-mi un shot.
F.O.C.A.: Aaaa, nu.
MO: Te rog dulce ca o savarrina.
F.O.C.A.: Nu, ca tu te-mbeti instant ca nessu', alcoolic anonim. Si dup-aia nu mai scap de tine.
MO: Haai mai "lopitaule" mascat, ca nu ma imbat dintr-un shot.
F.O.C.A.: Juri?
MO: Sa mi se arda sursa.
F.O.C.A.: Un singur shot?
MO: Singur, atat de singur.
F.O.C.A.: Nnna...
...........................................................................................................................
MO: F.O.C.A., F.O.C.A. Tu stii de ce beau io?
F.O.C.A.: De ciuda.
MO: Da, da. Da da mie nu mi-e ciuda ca-s eu suparat, mie mi-e ciuda ca-s altii fericiti.
...........................................................................................................................
MO: Sa mi se arda sursa!

-------------za end------------------

vineri, 19 noiembrie 2010

Romania te iubim, si ca tine vrem sa fim

Weeekendul trecut am participat la o conferinta numita Regional Training Seminar (RTS) unde 3 locale AIESEC (Timisoara, Arad si Oradea) au avut parte de sesiuni de pregatire atat personala cat si profesionala. Mi-a placut atat de mult conferinta si agenda incat am hotarat ca urmatoarele postari pe blog sa fie din ceea ce am invatat acolo.

Si am sa incep cu draga noastra Romania, o tara destul de mica din centrul Europei, cu o populatie de aproximativ 21 498 616 conform Wikipedia. Impresiile vizavi de tara noastra? Cat se poate de variate, dar parca toate iti lasa un gust amar. Ei bine dupa sesiunea numita "State of the world" din cadrul conferintei RTS, am observat cam la ce nivel se afla Romania comparativ cu restul lumii. Concluzia? OAAUUU!!! Stam mult mult mai bine decat credem si decat auzim pe la stiri toata ziua. Desigur daca stai sa cauti avem de toate: coruptie-CHECK, saracie-CHECK, poluare-CHECK. Daaar, ce ati spune daca va arat ca in ciuda tuturor acestor aspecte stam foarte bine....

















Recomand sa mariti imaginile si urmariti statutul din diverse puncte de vedere al Romaniei comparativ cu restul lumii. We rooockk!!!!




Va dati seama ca in ceea ce priveste resursele naturale, daca toate tarile ar trai cum traiesc americanii am avea nevoie de vreo 4 planete sa supravietuim, ca suntem printre tarile care polueaza cel mai putin din lume, ca suntem doar pe locul 72 in ceea ce priveste coruptia in lume (din totalul de 181)




Eu propun sa nu mai ascultam stirile alea cretine care ne baga cu capul in pamant ca suntem in vreun fel sau altul, capul sus, fruntea inainte si haideti macar sa ne mentinem pe locurile astea daca nu sa facem ceva sa ne imbunatatim situatia :)

miercuri, 20 octombrie 2010

D-ale voluntarului de Oana P

Asa e cand nu ai job (si nici nu vrei sa ai), te legi ba de un voluntariat, ba de inca o scoala, sa fii tanar cat mai mult si sa te bucuri de timp lejer si oameni faini si mai mult.
Pe mine ma tine bine in priza voluntariatul si culmea ca imi place asta la culme. Ca sa va faceti doar o idee cam pe unde umblu si de ce, sunt PR AIESEC Timisoara, sunt actor in trupa de teatru Thespis din Timisoara si de parca astea 2 nu ar fi de ajuns sunt PR (sau manager de proiect cum scrie pe site) in proiectul Free Bird. De la repetitii pentru piese de teatru, pana la organizare de evenimente, relatii cu presa si tinut bloguri, scris articole zilnic, incerc sa le incrop pe toate cat mai bine intr-o zi neincapatoare cu 24 de ore. Uneori imi iese alteori nu.
Oricum ideea articolului nu era sa scot in evidenta ce fac eu neaparat, dar sa arat ce frumos e sa faci voluntariat si ce satisfactii poti avea (mai ales cand e atat de diversificat)
3 evenimente in 2 zile, in unele mai implicata, in altele mai putin implicata, luni si marti au fost 2 zile pline de tot. Am inceput luni cu evenimentul de revenire a lui Cipi din aventura prin Romania in cadrul proiectului Free Bird, tinut in Carturesti, apoi am zburat la Thespis unde avea loc preselectia de noi membrii (erau vreo 20 de tineri cu atata energie pozitiva ca mai putin si pluteam cand am intrat in sala), iar marti am avut evenimentul "Aroma de Asia" realizat de AIESEC Timisoara impreuna cu Carturesti unde am povestit, impreuna cu alte 2 colege, despre experientele traite in Asia (una in India, una in Malaezia si una in Filipine), pana mi s-a uscat gatul.
Mai mult decat atat, luni dupa preselectia Thespis, impreuna cu prietenii de la EVIVE ne-am strecurat si la stand up comedi-ul celor de la Deko Cafe din Casa Studentilor. Am ras vreo juma de ora si acolo pana am obosit si apoi am plecat acasa.
In concluzie obiectivele ni le-am cam atins in fiecare eveniment organizat, m-am bucurat la culme la sfarsitul fiecarei zile, m-am bucurat de fiecare clipa din fiecare eveniment si le-am trait la maxim, iar la sfarsitul zilei de ieri (dupa agitatie si trairi intense) m-am ales si cu o criza de calciu (supranumita spasmofilie) ca doar nu puteam sa scap doar cu oboseala acuta. Oricum m-am linistit (traiasca noaptea si orele bune de somn) si sunt gata sa o iau de la inceput :D

Iar acum o prezentare vizual-colorata a ideilor de mai sus, multumesc Biancai si lui Lucian (ei sunt prietenii de la Evive de care va scriam :D )

Ieri despre alaltaieri - eveniment Free Bird impreuna cu Carturesti








Preselectie Thespis (culminata cu o ora de improvizatii ad-hoc)










Aroma de Asia - eveniment AIESEC Timisoara impreuna cu Carturesti












marți, 12 octombrie 2010

Noul ROM


Zilnic vedeam in statia de tramvai (de langa casa) afisul mare cu un steag american si ciocolata ROM. Am bagat in toate originile producatorii, promotorii ciocolatei ca au ajuns sa asocieze imaginea unei traditii "dulci" romanesti cu americanismele... De ce? Si de ce pastreaza numele ROM? De ce nu il schimba in Ame, sau ceva de genul asta...


Astazi am ajuns in aceeasi statie, la acelasi panou publicitar, si uimirea mare, eticheta americaneasca de pe ciocolata din reclama era rupta si iesea vechiul ambalaj al ROM, mandru, insotit de steagul romanesc pe fundal. Am ramas uimita. E atat de reala reclama, de bine gandita, m-am bucurat de-a dreptul cand am vazut ca vechiul ROM iesise la iveala din patura americana, sa ne arate tuturor ca de fapt el e acelasi, si ca orice filme sau muzici straineze ar fi in top, el ramane al romanilor, traditional ROManesc.

Traiasca primul baton romanesc, traiasca ROM. Maine imi iau si eu unul, in primul rand de dragul imaginii :D

http://romautentic.ro/

duminică, 12 septembrie 2010

Si noi am iubit-o pe Romania



Traiane, si noi am iubit-o pe Romania , dar platonic!

Ieri, la Doljesti (imi place sa cred ca e undeva linga Caracal), Traian Basescu i-a spus unui jurnalist de la Agerpres ca, daca si-ar iubi tara , el, jurnalistul, si mai multi romani, atunci am avea "sanse de progres". Asadar, dupa Vintu, Voiculescu, profesori, magistrati, pensionari, profesori, iata o noua cauza pentru care Romania nu o duce mai bine. Nu o iubim.

Haideti sa va spun ceva, domnule presedinte. Sa stiti ca si noi am iubit-o pe Romania . Dar, dupa ce noi o tineam de mina si o plimbam prin parc sub clar de luna recitindu-i din Eminescu, veneau baieti ca dumneavoastra si o mameleau in scara blocului.

Dupa ce noi faceam planuri de viitor cu ea, veneau de-alde Videanu si Berceau (si altii inaintea lor) si se comportau cu ea de parca ar fi fost Jena Jameson. Venea Blaga, ii punea drapelul pe fata, si o plesnea peste fund pina dimineata.

Si noi am iubit-o pe Romania , sa stiti! Dar ca orice fata saraca si prostuta, s-a dus dupa aia cu bani. Acuma, ca i s-au lasat titele si a facut curul cit China , veniti sa ne-o puneti in brate. Ne pare rau, dar sintem la munca in strainatate!

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Suflet de roman

A venit rândul României pe lista mea de vizitat. După ce am rămas impresionată de minunile pe care le ascunde Asia, m-am decis să descopăr şi minunății ale României, pentru că ştiu că sunt multe. Sunt la Sinaia, în inima munţilor, în sufletul României. Se poate spune că inspectez locul înainte să ajungă aventurierul, şi îmi dau seama că va avea parte de zile minunate aici. E frig, e soare, e verde şi e proaspăt. Oraşul este mic şi frumos, curat şi întreţinut. Iar împrejurimile te aşteaptă să le descoperi şi să dai vestea mai departe, exact ce fac eu.

[Citeste mai departe]

duminică, 22 august 2010

"Tinerii mei Batrani"


”Tinerii mei bătrâni”

Vă invităm să răscoliți memoria, să
întrebați părinți, unchi și mătuși, bunici, străbunici (cei foarte
norocoși) despre pozele lor din copilărie, adolescență și, oricât de
...simplă v-ar părea imaginea plină de moștenire culturală, să îi aflați
povestea. Împărtășiți această crâmpeie de viață simplă, frumoasă de
român, așa cum a fost ea imortalizată în familia voastră. Trimiteți pe
mail (OFFICE@FREEBIRD.RO) poza scanată și povestea în format word,
iar colecția culeasă va fi expusă la festivalul PLAI 2010. Totodată vom oferi câștigătorilor (3 la număr)BILET DE INTRARE LA FESTIVAL.

http://freebird.ro/doc/Lansare_Free_Bird.pdf

miercuri, 18 august 2010

Free Bird - proiect national

De ce facem asta? Pentru ca suntem liberi, pentru ca putem, pentru ca vrem ca toata lumea sa isi aminteasca de vremurile frumoase din copilarie, de momentele de neuitat cand ne jucam de-a piratii, de-a scoala, de-a scunselea, cand eram cu adevarat lipsiti de griji, de probleme, cand eram cu adevarat fericiti.

Cum facem asta? Pai plecam in tara, plecam pe jos, sa descoperim sau redescoperim locuri mirifice, oameni frumosi, povesti deosebite, sa ne amintim ce inseamna sa fii cu adevarat liber fara griji si frustrari de zi cu zi. Doar noi si un rucsac plin cu multa dragoste, pasiune, voie buna si ceva haine de schimb :D

Cand facem asta?
In curand, mai exact in vreo 13 zile de azi, din 1 septembrie pana pe la mijlocul lui octombrie.

Unde mergem?
Traseul este unul atent ales, cu o distanta de peste 1000 de km, cu punct de pornire din Timisoara si punct de sosire Sinaia. (harta mai jos)

Cine suntem noi?
Niste omuleti care n-au ce face :))) Glumesc. Suntem niste oameni dornici de libertate, dornici sa descopere si sa se bucure de viata, suntem oameni pasionati (fiecare cu ale lui) si care nu se vor lasa pana nu imprastie sindromul cat mai departe :D

Cu ce sperăm să ne întoarcem acasă? Multă voie bună, un documentar foto, un documentar video și un jurnal de călătorie. Dar cel mai important un bagaj de povesti de suflet si o exprienta de viata de neuitat.

Unde ne gasesti? Aici: www.freebird.ro Site-ul va fi menținut “cald” de o echipă entuziastă, cu povestiri din aventură, cu articole despre România (istorie, geografie, folclor, spiritualitate, artă și cultură), despre proiecte ecologice, despre oameni și visurile lor.