Duminica 7 Feb a fost ziua nuntilor pentru mine. Am asistat la 2 ceremonii, prima, o nunta de zi a verisorului unei colege de servici, iar a doua o ceremonie de seara, receptia de dupa nunta a Sefului de Administratie Interna din companie.
Iar acum o luam treptat. Nunta la indieni dureaza de la 1 la 7 zile, depinde de situatia financara a familiei. Dar pasii care se urmaresc sunt aceiasi. Ce e mai impresionant intr-o ceremonie de nunta, la asta am asistat eu (norocoasa ce sunt :P). Am sa-l numesc alaiul nuntasilor, in indiana avand denumirea de "bharat".
Bharat este ceea ce se vede mai sus, respectiv alaiul format din rude, prieteni respectiv familia mirilor care se deplaseaza pe strada, de la casa mirelui pana la locul ceremoniei. Fanfara nu lipseste, tobele si trompetele scot oamenii din casa, anunta ca o nunta se petrecete deci "haideti sa vedeti". Din loc in loc alaiul se opreste si lumea incepe sa danseze in fata mirelui, care priveste totul de undeva de sus...de pe cal. Da. Mirele merge calare pe un cal alb in tot acest timp, infasurat pe cap cu un batic, la fel ca toti barbatii care participa la ceremonie de altfel. In drum ne-am oprit la un templu, unde mirele si familia au intrat, s-au rugat, apoi ne-am continuat drumul.
In aceasta parte a ceremoniei mireasa lipseste, ea apare doar cand alaiul ajunge la destinatie, respectiv o sala mare plina cu scaune si saltele, locul unde se va intampla nunta propriu-zisa. La intrare esti intampinat cu flori si orez. Inauntru femeile se aseaza pe scaune intr-o parte a salii iar barbatii pe jos pe saltele in alta parte a salii. Mirii se aseaza pe o canapea in fata tuturor pe o scena improvizata.
Aici toata lumea urca pe scena, le ureaza tot binele mirilor, fac poze dupa care urmeaza partea mult asteptata...masa. Nu va inchipuiti ca se duc toti se aseaza la masa si mananca. Nu. Masa se ia la etajul urmator si consta intr-o sala la fel de mare ca cea de ceremonii cu multe cratitze pe margini de unde te servesti cu ce doresti si stai si mananci. IN PICIOARE. Nu sunt mese, nu sunt scaune, doar mancare pe margini si un colt cu butoaie cu apa si pahare. In mijloc e multimea de oameni cu farfurii in mana care se bucura de bunatatile indian, south indian sau chineese.
Un lucru am sesizat in aceasta nunta, mireasa. Privirea femeii era adesea in jos, nu se uita la oamenii care urcau sa le ureze toate cele bune, dar mai ales nu privea barbatii. Nu zambea prea des si nu se uita in sala, nici macar in camera care ii fotografia incontinuu.
Iar acestea fiind spuse trecem la a doua nunta, adica receptia nuntii, cu incepere de la orele 19.00. O gradina mare cu o scena intr-un capat unde la fel ca mai sus, stateau nuntasii. Toti invitatii mergeau sa le ureze bine iar apoi se indreptau catre mesele cu mancare. De fapt astfel de receptii sunt doar pentru socializare. Oamenii servesc mancare si povestesc. Apoi pleaca. Nimic mai simplu. Dar desigur paradele de sari si costume colorate nu lipsesc in nunti. La aceasta receptie am purtat (pentru prima oara in India si in viata) SARI, acel material pe care il infasori in jurul taliei. Ceva mai traditional ca aceasta imbracaminte nu vad, mai ales pentru femei. M-am simtit asiatica, m-am simtit indianca, si m-am simtit chiar foarte bine si comfortabil in el.
Ma simt privilegiata sa fiu aici si sa vad ceea ce vad zilnic. Am intampinat si inca intampin si greutati dar incerc cu tot sufletul sa trec peste ele si caut puterea sa raman doar cu frumosul acestei experiente si culturi.
"Incredible India" experience, aproaching the end..
