Calatoria in India a luat sfarsit de vreo 2-3 saptamani cu toate ca am continuat sa postez articole despre ea.
Romania? E rece, neprietenoasa, cu aceiasi functionari rautaciosi, fara joburi, tot politica, tot criza economica, preturi mai mari la biletele de expres, acelasi salar minim pe economie, aceleasi fetze triste pe strada, incruntate si albe.
Concluzia? Inapoi in India cu mine!! :p
Inca nu. Am decis sa mai stau acasa o perioada, sa ma chem patrioata, apoi ... World, here I come again!
Cred ca am avut noroc ca mi-am gasit job inca de cand ma aflam acolo, asadar ajunsa acasa nu pot sa spun ca duc lipsa de munca. Plus de asta, noroc cu teatrul ca ma mai scoate din monotonia zilelor gri de "primavara".
"Un an in India (adica jumatate de an in India) - Jurnal de calatorie" a luat sfarit in mod oficial cu aceasta postare. Revenim la banala viata din Timisoara :P
Se afișează postările cu eticheta impresii din india. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta impresii din india. Afișați toate postările
marți, 20 aprilie 2010
marți, 13 aprilie 2010
30. Taj Mahal
Una dintre minunatiile lumii, Taj Mahal - cea mai mare atractie a Indiei - este ceva de neinchipuit. Pozele fac din monument ceva extrem de frumos, insa cand il privesti pe viu este ceva fabulos. Iar ideea ca a fost construit ca simbol al iubirii il face si mai admirat.
Turul din Agra l-am facut singura, cu urmatorul traseu Gara-Taj Mahal-Agra Fort-Gara, cu o mica oprire intr-un magazin unde se vindeau bucati ornamentale de marmura exact ca cele din care erau construite Taj Mahalul. O zi intreaga de mers in soare, in vreo 35 de grade, insa cu privelisti de neuitat. Intrarea la Taj Mahal costa 750 Rs=15 dolari pentru straini si aprox 5 dolari pentru indieni. Agra Fort a fost ceva mai ieftina, 5 dolari pentru straini. Agra, un orasel mic la aprox 200 km de Delhi este impanzit de turisti mai mereu, fiind cunoscut all over the world ca fiind locul care gazduieste Tajul.
Cand am ajuns in gradinile palatului m-au cuprins emotiile doar la gandul ca am ajuns pana acolo si am sa privesc un lucru atat de frumos cu o istorie extraordinara. M-am invartit printre minunatele constructii care inconjoara Tajul cam vreo 2 ore, dupa care m-am indreptat spre o alta minunatie locala pe un deal din Agra, respectiv Agra Fort. O fortareata rorise (asemanatoare cu Red Forst din Delhi) formata din diverse palate, podiumuri de ceremonii, moschee si turnulete, fiecare cu istoria si amintirile sale. Dupa alte 2-3 ore am ajuns printre niste ruine aproape de iesire pe care mi-am dat seama ca le-am omis. Si mai mare mi-a fost bucuria cand ajunsa la locul respectiv am descoperit o familie/2/3 de maimute, care se bucura de libertatea de a locui in fortareata rosie din Agra. Erau doar vreo 3-4 turisti care le priveau si le aruncau banane sau sticle de apa (maimutele se repezeau la tine daca fosneai absolut orice si sareau sa iti fure ce aveai in mana) Le-am admirat limbajul si libertatea dupa care m-am indreptat spre gara, incantata de minunatiile pe care am avut onoarea sa le vad.
Agra-Taj Mahal
Agra_Agra Fort
Turul din Agra l-am facut singura, cu urmatorul traseu Gara-Taj Mahal-Agra Fort-Gara, cu o mica oprire intr-un magazin unde se vindeau bucati ornamentale de marmura exact ca cele din care erau construite Taj Mahalul. O zi intreaga de mers in soare, in vreo 35 de grade, insa cu privelisti de neuitat. Intrarea la Taj Mahal costa 750 Rs=15 dolari pentru straini si aprox 5 dolari pentru indieni. Agra Fort a fost ceva mai ieftina, 5 dolari pentru straini. Agra, un orasel mic la aprox 200 km de Delhi este impanzit de turisti mai mereu, fiind cunoscut all over the world ca fiind locul care gazduieste Tajul.
Cand am ajuns in gradinile palatului m-au cuprins emotiile doar la gandul ca am ajuns pana acolo si am sa privesc un lucru atat de frumos cu o istorie extraordinara. M-am invartit printre minunatele constructii care inconjoara Tajul cam vreo 2 ore, dupa care m-am indreptat spre o alta minunatie locala pe un deal din Agra, respectiv Agra Fort. O fortareata rorise (asemanatoare cu Red Forst din Delhi) formata din diverse palate, podiumuri de ceremonii, moschee si turnulete, fiecare cu istoria si amintirile sale. Dupa alte 2-3 ore am ajuns printre niste ruine aproape de iesire pe care mi-am dat seama ca le-am omis. Si mai mare mi-a fost bucuria cand ajunsa la locul respectiv am descoperit o familie/2/3 de maimute, care se bucura de libertatea de a locui in fortareata rosie din Agra. Erau doar vreo 3-4 turisti care le priveau si le aruncau banane sau sticle de apa (maimutele se repezeau la tine daca fosneai absolut orice si sareau sa iti fure ce aveai in mana) Le-am admirat limbajul si libertatea dupa care m-am indreptat spre gara, incantata de minunatiile pe care am avut onoarea sa le vad.
Agra-Taj Mahal
Agra_Agra Fort
miercuri, 7 aprilie 2010
29. Arranged marriage vs love marriage
Un fapt care face cultura indiana deosebita este căsătoria, care poate fi aranjata sau din dragoste (fara Mircea Radu)
Căsătoriile aranjate sunt acelea in care familia decide perechea. Iar aceasta alegere este una cat se poate de selectiva. Primul factor va fi casta. Tinerii care se casatores prin "arranged marriage" vor fi mereu din aceeasi casta, adica cei bogati cu cei bogati, iar cei saraci cu cei saraci. Casatoriile intre caste se realizeaza de regula doar prin love marriage, cand doi tineri apartinand unor clase sociale diferite se indragostesc si decid sa isi uneasca destinele, chiar daca familiile nu ar fi de acord. Alti factori care determina deciderea perechii vor fi puterea financiara, antecedentele familiale, situatia surorilor/fratilor etc.
Căsătoriile din dragoste nu tin cont de reguli. Cei doi se indragostesc si se iau, situatia financiara nefiind un impediment, nici dorinta familiei sau altele de acest fel. Inca un lucru am aflat, ci anume faptul ca de regula in cultura indiana casatoriile aranjate sunt cele pe viata, pe cand majoritatea casatoriilor din dragoste se destrama dupa ceva vreme.
Indienii au un adevarat cult pentru familie, de aceea tinerii care au casatoria aranjata nu se vor desparti, acesta fiind cel mai puternic motiv pentru care stau unul cu altu, sa nu iasa din vorba si decizia parintilor. Scopul casatoriei este de a porni o familie, de a duce numele mai departe in cazul familiilor cu baieti si de asigura un trai in compania cuiva tanarului/tinerei.
Sigur dupa casatorie copii curg, in familiile instarite femeile sunt deseori housewifes, pe cand in familiile sarace muncesc cot la cot cu barbatul, chiar si in constructii (a fost soc sa vad femei carand ciment, nisip, caramizi etc)
Căsătoriile aranjate sunt acelea in care familia decide perechea. Iar aceasta alegere este una cat se poate de selectiva. Primul factor va fi casta. Tinerii care se casatores prin "arranged marriage" vor fi mereu din aceeasi casta, adica cei bogati cu cei bogati, iar cei saraci cu cei saraci. Casatoriile intre caste se realizeaza de regula doar prin love marriage, cand doi tineri apartinand unor clase sociale diferite se indragostesc si decid sa isi uneasca destinele, chiar daca familiile nu ar fi de acord. Alti factori care determina deciderea perechii vor fi puterea financiara, antecedentele familiale, situatia surorilor/fratilor etc.
Căsătoriile din dragoste nu tin cont de reguli. Cei doi se indragostesc si se iau, situatia financiara nefiind un impediment, nici dorinta familiei sau altele de acest fel. Inca un lucru am aflat, ci anume faptul ca de regula in cultura indiana casatoriile aranjate sunt cele pe viata, pe cand majoritatea casatoriilor din dragoste se destrama dupa ceva vreme.
Indienii au un adevarat cult pentru familie, de aceea tinerii care au casatoria aranjata nu se vor desparti, acesta fiind cel mai puternic motiv pentru care stau unul cu altu, sa nu iasa din vorba si decizia parintilor. Scopul casatoriei este de a porni o familie, de a duce numele mai departe in cazul familiilor cu baieti si de asigura un trai in compania cuiva tanarului/tinerei.
Sigur dupa casatorie copii curg, in familiile instarite femeile sunt deseori housewifes, pe cand in familiile sarace muncesc cot la cot cu barbatul, chiar si in constructii (a fost soc sa vad femei carand ciment, nisip, caramizi etc)
marți, 30 martie 2010
28. Bombay
Un oras cu un numar de populatie cat Romania (peste 23 mil loc neoficial). Cel mai mare si bogat oras al Indiei, fara a-i fi insa capitala. Bombay (denumirea veche data de englezi) este o frumusete metropolitana pe coasta de vest a tarii. Mult mai sigur si mai curat decat Delhi, Mumbai (denumirea noua in limba oficiala a statului Maharastra-Marathi)s-a dovedit a fi un loc perfect de vizitat. Avand la dispozitie doar o zi pentru a vedea cate ceva, am mers in Sudul orasului (inchipuiti-va ca faceai pana la 2-3 ore sa ajungi in Nordul metropolei) locatiile alese au fost Gateway of India, poarta construita de englezi chiar pe malul oceanului, Prince of Wales Museum, un museu cu artefacte si obiecte din diverse culturi de la hindu pana la nepaleza, japoneza chiar si europeana, Mumbai University care e imprejmuita de un parc imens si un ceas inalt (parca eram in Londra) Marine Drive-un bulevard pe malul Oceanului Indian atat de curat si frumos incat nu spuneai ca esti in India si alte cladiri si strazi superbe unde iti pierdeai privirea in nebunia de culori si arhitecturi. Fiind capitala statului Maharastra ( in care locuiam eu) ma simteam oarecum acasa, in statul meu, la DOAR 800 km de locul in care traiam. Am petrecut ziua de 9 martie in Mumbai in compania lui Marie Didier Laurent, o tanara din Franta casatorita cu un indian de aproape un an, care a fost atat de amabila incat m-a plimbat prin tot sudul orasului, m-a primit in casa ei, m-a hranit iar seara m-a condus la tren.
Marine Drive
Marine Drive
marți, 23 martie 2010
26. Goa part II
Goa este cel mai mic stat din India, fosta colonie portugheza, cu influente catolice si biserici cu nume latine, o vegetatie de ramai masca si cel mai important .... Oceanul Indian-Marea Arabiei.
Daca te gandesti la mare, statiunile din Goa sunt la fel ca la oricare mare. O strada principala care duce la plaje, incarcata de magazinase, restaurante, hoteluri, cabanute etc. Insa sunt cateva lucruri care fac diferenta.
Dupa ce ne-am asezat 'la casa noastra' am pornit direct pe plaja. Si aici soc. Avand in vedere ca e India, plajele erau pline de albi, veniti de pe tot globul sa se bucure de soare la sfarsitul iernii. De fapt socul a aparut in momentul in care ai vazut in alb pe plaja, iar in imediata lui apropiere o vaca. Ceva mai incolo o femeie cu un cos imens pe cap de unde se intrevedeau ananasi. In spate nuci de cocos de toata frumusetea. Ceva mai departe un grup de indieni care faceau baie in blugi si tricou. Si povestea poate continua mult si bine...in final ati prins ideea si care sunt acele privelisti care fac diferenta.
Preturile in GOA, se spunea de acasa ca sunt cam mari. Sa va spun ca o delicioasa salata de ton cu vegetale proaspete costa, pe plaja, vreo 60 Rs, adica un dolar si umpic... Apoi restaurantele, in dorinta de a-si satisface clientii straini, aveau meniuri continentale, gen lasagna la 3 dolari, piure de cartofi la 1-2 dolari, paste cu tot felul de sosuri si fructe de mare la 2 dolari etc. In fiecare seara am mancat in alt restaurant, ba indian, ba chinezesc, ba continental, mai pe jos, pe perne, pe scaune, oricum cu de toate pentru toti.
Si pntru ca eram la mare am mancat doar peste si alte animale marine, in salata, cu paste, cu nelipsitul orez, in lasagna, cu mujdei, ca deh...mare si soare in martie nu vede oricine.
Suvenirurile faceau si ele parte din decor. Dar nu oricum, cu targuiala. India-tara negocierilor. Pretul nostru universal - egso pachas-150 Rs. Mai mult ca sigur nu am scris bine dar exact asa se pronunta. Cand intrai intr-o taraba si intrebai pretul unui articol de imbracaminte de ex. indienii incepeau cu 'pt tine prietene...350 Rs'. Prima reactie un ras copios apoi un cat se poate de clar...NU prietene. Le explicam ca traim in India de jumatate de an, ca stim preturile si ca cere prea mult. Si asa incepea targuiala, care de regula se termina la mai sus precizatul 'egso pachas'. Eu nesimtita plecam la 150 Rs, urmarea de regula ... indianca fugea dupa mine si imi dadea cu 100 Rs ba chiar cu 50 :D SMART ei!!! Hainele colorate mai ceva ca un curcubeu, dar absolut deosebite, cu greu ma stapaneam sa nu cumpar cate ceva zilnic. Bijuterii colorate, din lemn, os, plastic, tot ce vrei si ce nu vrei. Magazine cu argintarii la un pret de iti venea sa plangi si sa le cumperi pe toate. Esarfe, salvari, tricouri, camasi in dungi, decoratiuni de atarnat prin gradini, hamace sunt doar cateva din frumusetile ce se vindeau. Un hamac am achizitionat si eu si atarnaturi pt gradina, bijuterii si argint desigur, haine mai putin ca deja eram plina de ele.
Next episode...Goan night life
Daca te gandesti la mare, statiunile din Goa sunt la fel ca la oricare mare. O strada principala care duce la plaje, incarcata de magazinase, restaurante, hoteluri, cabanute etc. Insa sunt cateva lucruri care fac diferenta.
Dupa ce ne-am asezat 'la casa noastra' am pornit direct pe plaja. Si aici soc. Avand in vedere ca e India, plajele erau pline de albi, veniti de pe tot globul sa se bucure de soare la sfarsitul iernii. De fapt socul a aparut in momentul in care ai vazut in alb pe plaja, iar in imediata lui apropiere o vaca. Ceva mai incolo o femeie cu un cos imens pe cap de unde se intrevedeau ananasi. In spate nuci de cocos de toata frumusetea. Ceva mai departe un grup de indieni care faceau baie in blugi si tricou. Si povestea poate continua mult si bine...in final ati prins ideea si care sunt acele privelisti care fac diferenta.
Preturile in GOA, se spunea de acasa ca sunt cam mari. Sa va spun ca o delicioasa salata de ton cu vegetale proaspete costa, pe plaja, vreo 60 Rs, adica un dolar si umpic... Apoi restaurantele, in dorinta de a-si satisface clientii straini, aveau meniuri continentale, gen lasagna la 3 dolari, piure de cartofi la 1-2 dolari, paste cu tot felul de sosuri si fructe de mare la 2 dolari etc. In fiecare seara am mancat in alt restaurant, ba indian, ba chinezesc, ba continental, mai pe jos, pe perne, pe scaune, oricum cu de toate pentru toti.
Si pntru ca eram la mare am mancat doar peste si alte animale marine, in salata, cu paste, cu nelipsitul orez, in lasagna, cu mujdei, ca deh...mare si soare in martie nu vede oricine.
Suvenirurile faceau si ele parte din decor. Dar nu oricum, cu targuiala. India-tara negocierilor. Pretul nostru universal - egso pachas-150 Rs. Mai mult ca sigur nu am scris bine dar exact asa se pronunta. Cand intrai intr-o taraba si intrebai pretul unui articol de imbracaminte de ex. indienii incepeau cu 'pt tine prietene...350 Rs'. Prima reactie un ras copios apoi un cat se poate de clar...NU prietene. Le explicam ca traim in India de jumatate de an, ca stim preturile si ca cere prea mult. Si asa incepea targuiala, care de regula se termina la mai sus precizatul 'egso pachas'. Eu nesimtita plecam la 150 Rs, urmarea de regula ... indianca fugea dupa mine si imi dadea cu 100 Rs ba chiar cu 50 :D SMART ei!!! Hainele colorate mai ceva ca un curcubeu, dar absolut deosebite, cu greu ma stapaneam sa nu cumpar cate ceva zilnic. Bijuterii colorate, din lemn, os, plastic, tot ce vrei si ce nu vrei. Magazine cu argintarii la un pret de iti venea sa plangi si sa le cumperi pe toate. Esarfe, salvari, tricouri, camasi in dungi, decoratiuni de atarnat prin gradini, hamace sunt doar cateva din frumusetile ce se vindeau. Un hamac am achizitionat si eu si atarnaturi pt gradina, bijuterii si argint desigur, haine mai putin ca deja eram plina de ele.
Next episode...Goan night life
joi, 11 martie 2010
25. Goa - part I
Taramul de vis-Goa.
Greu negreu, dar sa fiu in India de atata vreme si sa nu vad macar Goa, ar fi fost prea de tot.
In compania unei rusoaice, unguroaice si uncrainience, m-am avantat spre plajele fermecatoare din E Indiei. Fetele sunt si au venit din Delhi, deci once again calatoria mea cu trenul a fost doar in compania...indienilor. Am luat trenul din Nagpur spre Mumbai, circa 800 km, iar din Mumbai spre Goa a mers in acelasi tren cu ele dar clasa diferita, adica tot singura, inca vreo 700-800 km. Dupa niste simple calcule e clar ca intreaga calatorie dus-intors a fost de aprox. 3000 km......CU TRENUl. Noroc ca toate trenurile au paturi, deci am cam dormit tot timpul.
Trenurile din India au ca peste tot diverse clase, incepand cu 'second class'-un fel de personal unde stai pe scaun, pana la 'AC I Tier'-un fel de clasa I dar cu paturi cu asternut, perne, paturi masa in tren, aer cond. etc. Varianta de dormit a clasei a doua se cheama 'sleeper' si e extrem de ieftina intr-o companie nu foarte sigura si placuta; pe o distanta de 700 km cam 6 dolari. Intre aceste clase exista desigur preturi medii, pt. AC II Tier si AC III Tier. Cel recomandat pt foreigners e de regula AC III Tier, e oarecum accesibil-20 dolari, comfortabil, curat cat de cat in comparatie cu altele si compania e buna. Insa in aceasta calatorie mi-am fortat limitele, in sensul in care am decis sa merg singura la clasa sleeper... chiar la intoarcerea din Goa.
Trecand inapoi la excursia in sine, ajunse cu bine in cel mai mic stat al Indiei, Goa s-a dovedit a fi o splendoare nu altceva. Desigur nu spune nimeni ca nu ai sa dai de indieni care vor sa scoata cati mai multi dolari de la tine sau sa te intrebe toata istoria familiei, de unde esti, cat stai, unde stai, de ce stai si alte cele. Insa plajele sunt pline de staini, cei mai multi am inteles rusi si britanici desigur.
Cazarea...ceva de vis...la un pret de NUMAI 5 DOlARI pe noapte, am stat intr-o casa de oaspeti mai ceva ca in statiunile europene, intr-o statiune din N Goa numita Anjuna. De la plasma si frigider pana la decoratiunile interioare si o baie de toata frumusetea, locatia s-a dovedit a fi alegerea perfecta. Curat, frumos, placut si mai ales linistit, la doar 8 minute de plaja...mers pe jos.
rusian worm who became a buterfly ... in hamacul din fata camerei ;p
To be continued...
Greu negreu, dar sa fiu in India de atata vreme si sa nu vad macar Goa, ar fi fost prea de tot.
In compania unei rusoaice, unguroaice si uncrainience, m-am avantat spre plajele fermecatoare din E Indiei. Fetele sunt si au venit din Delhi, deci once again calatoria mea cu trenul a fost doar in compania...indienilor. Am luat trenul din Nagpur spre Mumbai, circa 800 km, iar din Mumbai spre Goa a mers in acelasi tren cu ele dar clasa diferita, adica tot singura, inca vreo 700-800 km. Dupa niste simple calcule e clar ca intreaga calatorie dus-intors a fost de aprox. 3000 km......CU TRENUl. Noroc ca toate trenurile au paturi, deci am cam dormit tot timpul.
Trenurile din India au ca peste tot diverse clase, incepand cu 'second class'-un fel de personal unde stai pe scaun, pana la 'AC I Tier'-un fel de clasa I dar cu paturi cu asternut, perne, paturi masa in tren, aer cond. etc. Varianta de dormit a clasei a doua se cheama 'sleeper' si e extrem de ieftina intr-o companie nu foarte sigura si placuta; pe o distanta de 700 km cam 6 dolari. Intre aceste clase exista desigur preturi medii, pt. AC II Tier si AC III Tier. Cel recomandat pt foreigners e de regula AC III Tier, e oarecum accesibil-20 dolari, comfortabil, curat cat de cat in comparatie cu altele si compania e buna. Insa in aceasta calatorie mi-am fortat limitele, in sensul in care am decis sa merg singura la clasa sleeper... chiar la intoarcerea din Goa.
Trecand inapoi la excursia in sine, ajunse cu bine in cel mai mic stat al Indiei, Goa s-a dovedit a fi o splendoare nu altceva. Desigur nu spune nimeni ca nu ai sa dai de indieni care vor sa scoata cati mai multi dolari de la tine sau sa te intrebe toata istoria familiei, de unde esti, cat stai, unde stai, de ce stai si alte cele. Insa plajele sunt pline de staini, cei mai multi am inteles rusi si britanici desigur.
Cazarea...ceva de vis...la un pret de NUMAI 5 DOlARI pe noapte, am stat intr-o casa de oaspeti mai ceva ca in statiunile europene, intr-o statiune din N Goa numita Anjuna. De la plasma si frigider pana la decoratiunile interioare si o baie de toata frumusetea, locatia s-a dovedit a fi alegerea perfecta. Curat, frumos, placut si mai ales linistit, la doar 8 minute de plaja...mers pe jos.
rusian worm who became a buterfly ... in hamacul din fata camerei ;p
To be continued...
duminică, 14 februarie 2010
21. To be or not to be an @ Experience
Ma tot gandesc, si ma invart si iar ma gandesc. In mod normal tinerii de varsta mea care pleaca in astfel de tari, sa exploreze lumea, diversele culturi, limbi an so on, au parte de experinte total diferite de a mea. De ce mie mi se intampla mereu altfel decat celorlalti? De ce nu pot fi si in aceeasi oala? Acum 2 zile am realizat de ce, in timp ce eram intr-un magazin de sucuri naturale (asta inseamna 2 indieni in strada care storc fructele in aparate, le toarna in pahar si iti dau sa bei). Stand pe scaun in asteptarea comenzii-suc de pepene rosu, am vazut 2 "foreigners", probabil erau englezi, care au intrat si ei sa bea un suc in cultura indiana. Fata, o blonduta cu o fata atat de blanda, se uita fascinata, dar absolut fascinata, cum indianul taia fructele cu asa usurinta, le invartea intre degete, baga in aparat, pac pac (vb lui Korek) si iesea sucul in 2 timpi si 3 miscari.
Eu?? Eu deja sunt arhi obisnuita cu acestea si multe altele. Asta e principala diferenta intre experienta mea si cea a altor vizitatori. Eu am devenit cumva "localnic", pentru ca eu efectiv traiesc cum traiesc ei, nu am parte de acea viata internationala precum alti trainee veniti in India. Mananc cu mana, traiesc in conditii ca ale indienilor de rand, nu am facilitatea de apa calda (pentru ca destul de lux sa ai apa calda la robinet aici), mananc exact ce mananca ei, am inceput sa ma acomodez cu obiceiurile lor din ce in ce mai tare iar pana acum o luna cand mi-am achizitionat internetul portabil auzeam limba romana poate doar o data pe saptamana, in rest doar engleza dar mai ales hindi. Ideea este ca in aceasta experienta a mea eu traiesc printre dar mai ales ca indienii, in schimb altii nu au parte de asa ceva. Conditiile de regula sunt de cat de buna calitate, pentru ca trainee sa se simta cumva ca acasa, sa aibe toate conditiile, sa nu le lipseasca mai nimic. Mie imi lipsesc multe, dar culmea ca e in regula. Mi-a luat cam 5 luni sa realizez asta, pana acum ma simteam chiar frustrata de ce eu nu pot sa calatoresc, de ce nu pot sa merg in 100 de locuri, sa vad temple si constructii fabuloase si zone si animale si cate si mai cate. Eu sunt la lucru in schimb 10 ore pe zi, ceea ce din nou face parte din nou din cultura indiana trebuie sa stiti, munca peste limitele bunului simt. Dar din nou, e in regula, sau cel putin a devenit in regula.
Oare devin indianca?!?!?
O experienta schimbatoare de viata, de idei si conceptii, aceasta jumatate de an in India.
Eu?? Eu deja sunt arhi obisnuita cu acestea si multe altele. Asta e principala diferenta intre experienta mea si cea a altor vizitatori. Eu am devenit cumva "localnic", pentru ca eu efectiv traiesc cum traiesc ei, nu am parte de acea viata internationala precum alti trainee veniti in India. Mananc cu mana, traiesc in conditii ca ale indienilor de rand, nu am facilitatea de apa calda (pentru ca destul de lux sa ai apa calda la robinet aici), mananc exact ce mananca ei, am inceput sa ma acomodez cu obiceiurile lor din ce in ce mai tare iar pana acum o luna cand mi-am achizitionat internetul portabil auzeam limba romana poate doar o data pe saptamana, in rest doar engleza dar mai ales hindi. Ideea este ca in aceasta experienta a mea eu traiesc printre dar mai ales ca indienii, in schimb altii nu au parte de asa ceva. Conditiile de regula sunt de cat de buna calitate, pentru ca trainee sa se simta cumva ca acasa, sa aibe toate conditiile, sa nu le lipseasca mai nimic. Mie imi lipsesc multe, dar culmea ca e in regula. Mi-a luat cam 5 luni sa realizez asta, pana acum ma simteam chiar frustrata de ce eu nu pot sa calatoresc, de ce nu pot sa merg in 100 de locuri, sa vad temple si constructii fabuloase si zone si animale si cate si mai cate. Eu sunt la lucru in schimb 10 ore pe zi, ceea ce din nou face parte din nou din cultura indiana trebuie sa stiti, munca peste limitele bunului simt. Dar din nou, e in regula, sau cel putin a devenit in regula.
Oare devin indianca?!?!?
O experienta schimbatoare de viata, de idei si conceptii, aceasta jumatate de an in India.
marți, 9 februarie 2010
20. Indian wedding
Ei bine sa vezi o nunta indiana e ceva.... de nepovestit. Trebuie vazut, nu merge altfel. Dar acum facem o exceptie, unde eu va povestesc dar pun si poze sa fie cat mai "de imaginat".
Duminica 7 Feb a fost ziua nuntilor pentru mine. Am asistat la 2 ceremonii, prima, o nunta de zi a verisorului unei colege de servici, iar a doua o ceremonie de seara, receptia de dupa nunta a Sefului de Administratie Interna din companie.
Iar acum o luam treptat. Nunta la indieni dureaza de la 1 la 7 zile, depinde de situatia financara a familiei. Dar pasii care se urmaresc sunt aceiasi. Ce e mai impresionant intr-o ceremonie de nunta, la asta am asistat eu (norocoasa ce sunt :P). Am sa-l numesc alaiul nuntasilor, in indiana avand denumirea de "bharat".
Bharat este ceea ce se vede mai sus, respectiv alaiul format din rude, prieteni respectiv familia mirilor care se deplaseaza pe strada, de la casa mirelui pana la locul ceremoniei. Fanfara nu lipseste, tobele si trompetele scot oamenii din casa, anunta ca o nunta se petrecete deci "haideti sa vedeti". Din loc in loc alaiul se opreste si lumea incepe sa danseze in fata mirelui, care priveste totul de undeva de sus...de pe cal. Da. Mirele merge calare pe un cal alb in tot acest timp, infasurat pe cap cu un batic, la fel ca toti barbatii care participa la ceremonie de altfel. In drum ne-am oprit la un templu, unde mirele si familia au intrat, s-au rugat, apoi ne-am continuat drumul.
In aceasta parte a ceremoniei mireasa lipseste, ea apare doar cand alaiul ajunge la destinatie, respectiv o sala mare plina cu scaune si saltele, locul unde se va intampla nunta propriu-zisa. La intrare esti intampinat cu flori si orez. Inauntru femeile se aseaza pe scaune intr-o parte a salii iar barbatii pe jos pe saltele in alta parte a salii. Mirii se aseaza pe o canapea in fata tuturor pe o scena improvizata.
Aici toata lumea urca pe scena, le ureaza tot binele mirilor, fac poze dupa care urmeaza partea mult asteptata...masa. Nu va inchipuiti ca se duc toti se aseaza la masa si mananca. Nu. Masa se ia la etajul urmator si consta intr-o sala la fel de mare ca cea de ceremonii cu multe cratitze pe margini de unde te servesti cu ce doresti si stai si mananci. IN PICIOARE. Nu sunt mese, nu sunt scaune, doar mancare pe margini si un colt cu butoaie cu apa si pahare. In mijloc e multimea de oameni cu farfurii in mana care se bucura de bunatatile indian, south indian sau chineese.
Un lucru am sesizat in aceasta nunta, mireasa. Privirea femeii era adesea in jos, nu se uita la oamenii care urcau sa le ureze toate cele bune, dar mai ales nu privea barbatii. Nu zambea prea des si nu se uita in sala, nici macar in camera care ii fotografia incontinuu.
Iar acestea fiind spuse trecem la a doua nunta, adica receptia nuntii, cu incepere de la orele 19.00. O gradina mare cu o scena intr-un capat unde la fel ca mai sus, stateau nuntasii. Toti invitatii mergeau sa le ureze bine iar apoi se indreptau catre mesele cu mancare. De fapt astfel de receptii sunt doar pentru socializare. Oamenii servesc mancare si povestesc. Apoi pleaca. Nimic mai simplu. Dar desigur paradele de sari si costume colorate nu lipsesc in nunti. La aceasta receptie am purtat (pentru prima oara in India si in viata) SARI, acel material pe care il infasori in jurul taliei. Ceva mai traditional ca aceasta imbracaminte nu vad, mai ales pentru femei. M-am simtit asiatica, m-am simtit indianca, si m-am simtit chiar foarte bine si comfortabil in el.
Ma simt privilegiata sa fiu aici si sa vad ceea ce vad zilnic. Am intampinat si inca intampin si greutati dar incerc cu tot sufletul sa trec peste ele si caut puterea sa raman doar cu frumosul acestei experiente si culturi.
"Incredible India" experience, aproaching the end..
Duminica 7 Feb a fost ziua nuntilor pentru mine. Am asistat la 2 ceremonii, prima, o nunta de zi a verisorului unei colege de servici, iar a doua o ceremonie de seara, receptia de dupa nunta a Sefului de Administratie Interna din companie.
Iar acum o luam treptat. Nunta la indieni dureaza de la 1 la 7 zile, depinde de situatia financara a familiei. Dar pasii care se urmaresc sunt aceiasi. Ce e mai impresionant intr-o ceremonie de nunta, la asta am asistat eu (norocoasa ce sunt :P). Am sa-l numesc alaiul nuntasilor, in indiana avand denumirea de "bharat".
Bharat este ceea ce se vede mai sus, respectiv alaiul format din rude, prieteni respectiv familia mirilor care se deplaseaza pe strada, de la casa mirelui pana la locul ceremoniei. Fanfara nu lipseste, tobele si trompetele scot oamenii din casa, anunta ca o nunta se petrecete deci "haideti sa vedeti". Din loc in loc alaiul se opreste si lumea incepe sa danseze in fata mirelui, care priveste totul de undeva de sus...de pe cal. Da. Mirele merge calare pe un cal alb in tot acest timp, infasurat pe cap cu un batic, la fel ca toti barbatii care participa la ceremonie de altfel. In drum ne-am oprit la un templu, unde mirele si familia au intrat, s-au rugat, apoi ne-am continuat drumul.
In aceasta parte a ceremoniei mireasa lipseste, ea apare doar cand alaiul ajunge la destinatie, respectiv o sala mare plina cu scaune si saltele, locul unde se va intampla nunta propriu-zisa. La intrare esti intampinat cu flori si orez. Inauntru femeile se aseaza pe scaune intr-o parte a salii iar barbatii pe jos pe saltele in alta parte a salii. Mirii se aseaza pe o canapea in fata tuturor pe o scena improvizata.
Aici toata lumea urca pe scena, le ureaza tot binele mirilor, fac poze dupa care urmeaza partea mult asteptata...masa. Nu va inchipuiti ca se duc toti se aseaza la masa si mananca. Nu. Masa se ia la etajul urmator si consta intr-o sala la fel de mare ca cea de ceremonii cu multe cratitze pe margini de unde te servesti cu ce doresti si stai si mananci. IN PICIOARE. Nu sunt mese, nu sunt scaune, doar mancare pe margini si un colt cu butoaie cu apa si pahare. In mijloc e multimea de oameni cu farfurii in mana care se bucura de bunatatile indian, south indian sau chineese.
Un lucru am sesizat in aceasta nunta, mireasa. Privirea femeii era adesea in jos, nu se uita la oamenii care urcau sa le ureze toate cele bune, dar mai ales nu privea barbatii. Nu zambea prea des si nu se uita in sala, nici macar in camera care ii fotografia incontinuu.
Iar acestea fiind spuse trecem la a doua nunta, adica receptia nuntii, cu incepere de la orele 19.00. O gradina mare cu o scena intr-un capat unde la fel ca mai sus, stateau nuntasii. Toti invitatii mergeau sa le ureze bine iar apoi se indreptau catre mesele cu mancare. De fapt astfel de receptii sunt doar pentru socializare. Oamenii servesc mancare si povestesc. Apoi pleaca. Nimic mai simplu. Dar desigur paradele de sari si costume colorate nu lipsesc in nunti. La aceasta receptie am purtat (pentru prima oara in India si in viata) SARI, acel material pe care il infasori in jurul taliei. Ceva mai traditional ca aceasta imbracaminte nu vad, mai ales pentru femei. M-am simtit asiatica, m-am simtit indianca, si m-am simtit chiar foarte bine si comfortabil in el.
Ma simt privilegiata sa fiu aici si sa vad ceea ce vad zilnic. Am intampinat si inca intampin si greutati dar incerc cu tot sufletul sa trec peste ele si caut puterea sa raman doar cu frumosul acestei experiente si culturi.
"Incredible India" experience, aproaching the end..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)