Electricity nahi hai...

...meaning, no electricity. This was one of the first things I've learned when coming first time to India. We use to reach the office in the morning, and the hot weather was taking over the entire building because...there was no electricity, therefore no AC. Not only that, but after some time, I realized even when you stay at home, there are hours when electricity is simply stopped, most probably to save energy, we think :) Zahraa, my friend, did not have such situations in Bombay, so the same thought came into our minds, why do they do this?

Imagine I was in Nagpur, one year and half back, alone at home in evening, in my bathroom, taking a long bucket shower and suddenly, with my hair full of shampoo and eyes closed, I opened them to see...nothing around, complete darkness. For an instant there I thought maybe I went blind and I was slowly starting to panic. Then I've noticed some small lights outside the window and realized that I can still see, just that electricity is...well...on a break. Then I got used to it, I even had candles prepared and my laptop fully charged all the time, in case of any lights drop off. Oh and how many candle light dinners we had, and how many early sleeping night because of this.

Well it seems in Hyderabad the situation is the same. You don't want to know how much it took me to write yesterdays article because, electricity went down during day. So while this is happening, you just wait patiently, in the heating room, with no internet, no TV, no fan, no NOTHING, so that life comes back in your house. Thank God this is a hot country and they don't need heaters in the house, otherwise...I don't want to imagine.

Oh boy how dependent we are to these modern things. What would we do without them?

Jurnal de calatorie. Un an in India. 1. Acomodarea

Trebuie sa stiti ca notiunea de "Incredible India" este foarte adevarata. Am sa explic de ce, intai am sa incep cu sosirea in aeroport, care a fost ceva de speriat. Dupa o intarziere de 4 ore cu British Airways, am ajuns in Delhi la orele 10 dimineata (ora Indiei), dar nimeni nu venea dupa mine, deci taxiul era al meu. Doar ca in India este ceva mai mult decat Romania, in sensul nu doar ca esti inselat sau taxat mai mult, dar risti ca strain ba chiar si indian, sa nu mai scapi teafar dintr-un taxi. Din fericire am nimerit la un yelow cab care m-a pacalit doar, in rest am ajuns cu bine la destinatie. Abilasha, gazda din AIESEC, studenta la Universitatea din Delhi are o casa imensa, dar imensa, aranjata in stil pur indian, niste materiale si culori extrem de vii si frumoase in casa. Dupa cateva ore de stat la ea, m-am mutat peste noapte intr-un apartament special pentru internationalii veniti in practica in Delhi, adica 2 polonezi, o chinezoaica, un japonez, un american, un afican, o unguroaica, mai pe scurt un adevarat ghiveci cultural. EXTRAORDINAR. Am dormit pe canapea si urmatoarea zi am pornit spre gara, din nou singura da de data asta cu un OTO (o masinuta fara usi, pe 3 roti, acoperita doar), sa imi iau bilet spre Nagpur, orasul in care am jobul. Buun, cu chiu cu vai am gasit locul de unde sa achizitionez biletul iar la 16.00 a plecat trenul din Delhi spre Nagpur, cu mine cu tot din fericire. Dupa almost 14 ore de drum si compania unui indian foarte vorbaret, la 5 dimineata am ajuns in Nagpur, m-a asteptat masina firmei, m-a dus la o cazare unde am dormit 2 ore si la 11.00 am plecat spre birou. Biroul este modern, ba chiar acum se renoveaza o parte din el, dotat cam cu de toate, cu oameni foarte faini si cam atat. De fapt cred ca ajunge atat. Am mancat intr-un final ceva mancare traditionala de care m-am tot ferit de 3 zile, insa pare-se ca stomacul meu o accepta, deocamdata.
Iar acuuum sa trecem la India propriu-zisa. Da este mare, da sunt foarte foarte foarte multi oameni, da dorm pe jos peste tot si sunt murdari si miros (parca a sulf)si da e plin de vaci pe strada printre masini. Indienii nu au reguli de circulatie, conduc total haotic, cu toate astea nu fac accidente (ceea ce este cam incredibil)si in nici un caz nu calca vacile. In ciuda tuturor obiceiurilor si a stilului de viata, lucrurile nu te oripileaza. Am trait un amalgam de senzatii toate adunate in cel mai potrivit cuvant pentru acesta natiune: INCREDIBIL. Mergeam pe strada, m-am umplut de praf de la trafic, am simtit mirosul uneori apasator de urat, am fost inselata la taxi, am fost nevoita sa ma descurc singura si am fost foarte speriata, mi-a venit chiar sa plang, e multa mizerie peste tot, dar cu toate astea ma simt extrem de bine ca sunt aici. Si cred ca asta e incredibil la India faptul ca e atat de diferita incat e cam imposibil sa iti displaca, pentru ca mereu te va uimi cate ceva. Din pacate nu am reusit sa scot pozele de pe telefon si aparat, dar vor aparea cat de curand. In momentul de fata sunt la birou, unde am sa lucrez in marketing (GENIAL), toti sunt amabili si foarte glumeti, toti muncesc de numa si eu sunt DAMN HAPPY.