INSUFLEȚIRE de Radovan Andreea, 18 ani |
Ei bine, fără vreun pic de rușine sau reținere am să recunosc că mie mi s-a întamplat de nenumărate ori. Asta este, expozițiile cu opere abstracte mă bagă în ceață uneori, dar spre încântarea mea astăzi nu a fost cazul.
Ușa care te introduce în lumea mistică din Galeria Pygmalion ședea larg deschisă, gata să își primească oaspeții. O curte închisă de clădiri vechi plină ochi de oameni *înpaltonați, mese cu inimioare roșii, zumzăieli și-o muzică lină. Am salutat frumos, am intrat în încăperea lungă, plină de pete colorate pe pereți și am simțit un fior puternic în zona aceea unde sălășluiește organul celebrat în astă seară....inima. Operele pline de viață de pe pereți sunt semnate de tineri ai Liceului de Arte Plastice, ai Palatului Copiilor și alți artiști plastici, prieteni ai Camarilei Culturale, și povestesc despre...Inimă. Ca răsplată că am participat, am primit o cărticică plină de cuvinte frumoase, o inimioară din sârmă verde cu un bob roșu de viață și turtă dulce inimoasă, după care m-am pierdut în Universul Inimii preț de câteva zeci bune de minute...
De prin pagini culese...
Grație gravitațională
Anca Schiteie |
Inima este...
Catalizatorul nostru, este hambarul sentimentelor, e o pompă moștenită ce nu are certificat de garanție.
Un organ fără de care nu poți trăi, dar poți trăi o viață întreagă ignorându-l complet.
Un însemn, poate fi un kitsch, dar inima ne leagă pe toți.
Inima este roșie...
Pentru că inima e un accesoriu....trebuie să se asorteze cu pantofii.
Pentru ca atunci când ne îndrăgostim să dea culoare obrajilor.
Inima nu este roșie. Cordul este roșu. Inima poate fi de orice culoare, formă.
La un moment dar,...nu mai e chiar așa de roșie.
De timiditate.
Inima mea sună...
După bunul ei plac.
Nu te las-nu te las.
Ca un pescăruș fără ritm și fără direcție, bucuros de marea de sub el.
Neregulat, așa cum este viața de zi cu zi.
În multe feluri...dar am învățat că cel mai bine e s-o ascult.
Locul inimii este în piept. A fost pusă acolo...
Pentru a fi cât mai departe de picioare, să nu calce nimeni pe ea nici măcar din greșeală.
Pentru a canaliza toată energia când îmbrățișăm pe cineva.
Pentru că ar fi fost cel mai bine protejată în cutia craniană, dar locul era deja ocupat...
Nu cred că acolo e locul ei...acolo a ajuns fugind de creier.
Să fie aproape de stomac, să poată planta fluturi când e cazul.
Ca să nu îi fie frig.
În inima mea locuiesc...
În inima mea există și proprietari, și chiriași și locuri libere
Gașca mea extinsă.
Toți care și-au câștigat acest drept.
Nimeni, că doar e gălăgie.
Dacă ai avea două inimi, ce ai face cu una dintre ele?
I-aș da-o unei persoane care ar avea mai multă nevoie de ea decât mine. Eu m-am descurcat cu una până acum.
Cu una aș gândi și cu una aș simți.
Aș păstra-o pentru încă o viață.
Aș păstra-o cu grijă, sigur aș avea nevoie de ea atunci când cealaltă ar fi țăndări.
* îmbrăcați în palton
**Citatele sunt preluate din cartea de prezentare a expoziției Inima între gravitație și grație, organizată de Asociația „Camarila Culturală” în 11 noiembrie 2014 la Galeria Pygmalion (Casa Artelor - str. A. Pacha nr.8) Lucrările sunt semnate de elevi de la Liceul de Arte Plastice, Palatul Copiilor,tineri artişti plastici şi prieteni care au îmbrăţişat ideea unei incursiuni în şi dinspre inimă. Evenimentul face parte din cadrul proiectului „Cultura stilului de viaţă” lansat la începutul anului 2014.
*** Expoziția este deschisă până în data de 12 noiembrie, ora 17.00