Sa mori nu alta

M-a batut sfantu' sa ma angajez, pentru ca m-am trezit dimineata nemancata, nespalata, prin spitale dupa ce altceva decat...analize pre angajare :| Si ca sa scap de cozile interminabile, m-am dus ca o nenorocita care este, la nashul meu, doctor-sef de sectie la un spital din Timisoara. In timp ce asteptam dupa el in fata cabinetului am realizat 2 lucruri mari si late:

1. Am o rabdare de fier, pentru ca de mult nu am mai asteptat atat de mult la doctor, ba chiar m-am trezit dupa o ora fiind extrem de calma, cu gandul la cai verzi pe pereti in loc sa injur toate neamurile bolnavilor din jur.

2. Sunt o gramada de oameni DEGEABA in spitalul ala...

Asteptarea in fata usii mi-a dat prilejul sa observ indeaproape cum se desfasoara o dimineata intr-o sectie aglomerata dintr-un spital mare timisorean. Doctorii bietii de ei (unii dintre ei desigur) aleargau sa-si vada pacientii in vizita de prima ora, ca apoi sa inceapa consulatii, operatii si alte nebunii, disperati in acelasi timp ca li se comaseaza unitatile. Tantile cu masa aleargau cu pita si ceaiul pe roti pe coridoare sa le dea sarmanilor taiati/cusuti sa manance sa nu lesine de la atatea medicamente. Insa am observat o specie rara (sau nu) prin spital, numita ASISTENTA. Dupa cum puteti observa chiar si in scrierea cuvantului, numele de ASISTENTA provine de la verbul a ASISTA, care semnifica "A fi de faţă, a lua parte" Ei bine exact asta faceau majoritatea asistentelor din spitalul "meu", asistau la tot ceea ce se intampla in jur. Aparent agitate, cu treaba de facut, le vedeam pasind alert prin fata mea, cu cate o foaie in mana sau un asistent tanar de brat, in timp de strabateau lungimile sectiei doar pentru a avea de unde se intoarce la cabinetul lor...de asistente. Iar acolo, sa vezi dezmat, una mai rujata ca alta, alta mai roz ca cealalta, cealalta mai ranjitoare ca astalalta, un adevarat harem fratilor. Nimic bun de facut, nici un bolnav de ajutat, nici o informatie utila de dat celor care asteptau, NIMIC.

Toate "bune si frumoase" pana la momentul in care nashul meu a ajuns in cabinetul lor sa le foloseasca telefonul pentru a suna la colegii de breasla, necesari examinarii mele. Niciuna din ele nu stia INTERIOARELE din spital frate. Ba mai mult, pe langa ca nu le stiau, nici nu se sinchiseau sa le caute printre catastifele prafuite de pe birouri, in timp ce al lor sef de sectie, urla ca vrea numarul de la oftalmologie...

Atunci am ramas soc (da soc-planta, nu shoc) si mi-a venit urmatorul gand:

Pacientul: Nu va suparati, eu MOR!
ASISTENTA: Reveniti intr-o ora...

Ghidul 5 - Henna party 2

An idiot’s guide to an Indian wedding

4. Groom’s Mehendi

Well clearly this is the opposite of the Bride’s version. In this case though, the groom doesn’t get any henna on his hands!

Since it was hosted at our apartment. I expected to meet very pissed off neighbors the next day due to the loud noises.

Finally, the groom will receive his presents, from both his and the bride’s parents. His presents will be pale in comparison to the bride’s. Its quite normal for him to receive tons of wrist watches, clothes, money and so on.

There is also a special custom to give the groom’s mother a special present, maybe as a ‘thank God you’re done raising him!’ kind of present! This is usually clothes. By the end of the wedding, my mother estimated that she would not need to buy any new clothes for the next five years.
The groom’s sisters also gave him presents as well and maybe they threatened to show everyone his naked baby photos.

Sometime while all of this was happening, the bride’s cunning sisters (or cousins) will steal the groom’s shoes and hide them. In order to get them back, the groom must pay the girls whatever money is demanded. This is a very old Indian custom, aimed at bleeding the groom dry!
Women not involved in the stealing process busy themselves by creating a pattern of colored rice on the floor. Regular uncooked rice is dyed in various colors and then used to make a design. After the ceremony, this rice is washed to get rid of the color and then donated to a poor person.

Caricaturizandu-ne

Dupa un an de zile, am ajuns din nou la frumoasa zi mondiala a teatrului si cum altfel petrecuta decat cu dragii colegi si prieteni de la Thespis. Ce se intampla? Bine cunoscutul maraton teatral care se intampla deja de vreo 9 ani in trupa noastra, 24h de teatru. Sunt la casa studentilor de aproximativ 20 ore, cu 3 ore jumate de somn si multe ore de vizionat piese de teatru sau alte momente dragute (magie, concerte), urmand a fi continuate cu alte aproximativ 5 ore de activitati asemanatoare.
De ce se cheama postarea astfel, pentru ca (si prietenii stiu de ce) aici esti in alta lume, una care mie imi aduce in minte ACUM caricaturile de mai jos. Ai un mood, ai trairi mai puternice decat de obicei, ai mai multa forta decat in alte conditii sa rezisti fara somn atatea ore, ai oameni frumosi alaturi si esti de-a dreptul happy, fara alte griji si ganduri. Chiar nimic altceva nu-ti poate trece prin minte. Imagine I totally forgot about Dubai this day.
Mai, in caricatura esti ironizat vizual si nu iti pasa de asta, nu te supara (cum poate intr-o alta situatie te-ar supara) ba chiar te bucuri si te distrezi de noua ta infatisare. Ei uite asa, in aceasta lume mica si cu timp limitat, de 24h, nimic nu te supara, nici ca ai jucat obosit la 11 dimineata pentru 10 spectatori, nici ca oamenii intarzie la spectacole si scartaie usa cand intra, nici ca tanjesti dupa un dus fierbinte dar e imposibil sa ai parte de el, nici alte cele, care poate in alte conditiii te-ar supara. Esti intr-o bula plina de energie pozitiva, care te tine fericit. Pacat insa ca dureaza asa putin.
Si vai mie, pentru ca in curand toate astea vor fi doar un dor mare in sufletelul meu roz, dupa care am sa tanjesc de departe, in 50 de grade, calare pe-o camila sau scaldandu-ma intr-o apa cristalina din Orientul Mijlociu.









MULTE alte POZE aICi

Nu e banc...

Un irakian, un tibetan, un camerunez si un afgan se intalnesc intr-o librarie. La un moment dat apar o ziaristă şi un psihoterapeut. Ziarista spune: “Este …”

De fapt NU E BANC, e un eveniment care a avut loc in seara asta in Libraria Carturesti din Timisoara, la care am participat curioasa (nebuna fiind dupa multiculturalitate) si despre care m-am decis sa scriu.

Totul a inceput putin dupa orele 19.00, si s-a intamplat aproape asa cum scrie la inceput, doar ca erau prezenti 2 irakieni, 2 camerunezi, 2 afgani si un tibetan. Subiectul discutiilor? Existenta lor pe taramul romanesc.

Am aflat in seara aceasta ca exista oameni in Timisoara, in Romania, care traiesc cu 3,5 lei pe zi, am aflat ca in Timisoara locuiesc niste straini care au venit manati de situatia mai mult sau mai putin cruda din tara loc, in cautarea unui loc mai bun. Nu isi doreau sa ajunga neaparat in Romania, dar cand au trecut pe aici, au decis sa se opreasca. De ce? intreba publicul curios... Pentru comunitate. Pentru ca se simt bine aici, pentru ca le plac oamenii, pentru ca suntem un popor deschis care nu i-a discriminat din cauza religiei sau a culorii pielii, pentru ca..pentru ca...pentru ca... Strainii povesteau o situatie de film, in opinie personala, cum traiesc in centrul pentru refugiati din Timisoara, cum li se asigura cazare, activitati zilnice, ore de limba romana, si....ATENTIE...3,5 lei pe zi pentru uz personal, din partea Ministerului de Externe (sprijinit de UE desigur) Curioasa fiind de cum poate supravietui un om, timp de un an de zile, cu 3,5 lei pe zi, camerunezul mi-a raspuns ca el impreuna cu ai sai colegi de camera, pun banii de zi cu zi impreuna si isi cumpara mancare, din care consuma TOTI...IMPREUNA. Si nu sunt din aceeasi tara. Pai frate mi-a bufnit o lacrima instant cand l-am auzit, si mi-am zis ca asta da comunitate.

Scopul evenimentului, pe langa acela de a aduce informatia despre un astfel de centru in Timisoara, de care probabil foarte multi nu stiu, a fost sa se adune o mini biblioteca in centrul de imigranti (ma gandesc ca asta e), astfel ca de dimineata pana acum 2 ore in Carturesti s-a adunat un cos plin de carti in engleza, franceza, poate chiar araba, pentru imigrantii din Timisoara.

Dar totusi, cum sa traiesti cu 3,5 lei pe zi?????

Ghidul 4 - Henna party

Si iata-ne ajunsi, dragi prieteni, la partea cea mai frumoasa a unei ceremonii matrimoniale hinduse (dupa parerea mea desigur), ziua in care miresei i se aplica minunata hena :)

An idiot’s guide to an Indian wedding

3. Bride's Mehendi

Mehendi or Henna is a party thrown by the bride’s parents so that people can come get henna tattoos on their hands. Generally only women apply henna. The groom’s family is also invited, although, we will not get any henna.

Tradition says that the darker the henna on the bride’s hands, the more her husband loves her. I’ve seen bride’s employ all kinds of crazy methods to darken the henna, from eucalyptus oil to even pain-relieving ointments!

The only reason we (the groom’s sisters) were there was to give the bride all her presents from her mother-in-law. This huge bag included dozens of pairs of traditional Indian clothing, massive amounts of gold jewelery, shoes, bags, makeup stuff, and even irrelevant things like handkerchiefs.

If I ever decide to get married, it will only be because the above-mentioned bag lures me.

Both sets of families exchange presents. These could be anything ranging from watches, to perfume, or even gold! Normally it’s clothing. But we were incredibly lucky, because besides the clothes, we got a little travel kit and we each received Coach bags!

Although this party is aimed at women (due to the henna), lots of men are invited as well. You see, the women get henna on both their hands, and they cannot touch anything until the henna dries. The men are invited so that they can do all the work, such as feed the women.

Saptamana culturala

De 2 zile mananc cultura pe paine fratilor, si e supertare. In Timisoara se intampla evenimentul numit Saptamana culturala, realizat de organizatia Noua Acropola, cu tema din acest an, civilizatii precolumbiene. Pff dupa atatea povesti si obiecte traditionale imi vine sa zbor pana in Machu Pichu nu alta =)) Ca sa intelegeti ce e asa frumos, printre activitatile de zi cu zi se numara, muzica si dans cu formatia Sin Fronteras din Peru, ateliere de pictura pe reproduceri de obiecte traditionale aztece, bal tematic precolumbian (unde am castigat un premiu apropo :P ), conferinte despre cultura azteca, expozitii si multe multe altele. Mai aveti timp sa va bucurati de zile pline de multiculturalitate pana in 23 martie, adica miercuri, dupa care nu ne ramane decat sa asteptam nerabdatori editia de anul viitor :D Toata nebunia are loc la Cercul Militar din Piata Libertatii, iar intrarea este desigur libera. Asa ca...ce mai asteptati, luati-va umbrela si pe cai :)

Doar cateva franturi din ce s-a intamplat zilele acestea in cadrul evenimentului, de la prietenii Evive







Mai multe poze aici si aici :)

Ce-ar fi daca...

Din orice colt de lume ai fi, nu poti sa nu te gandesti la nenorocirea care s-a napustit asupra unei parti a globului, respectiv Japonia. Tsunami, cutremure unu' peste altu', risc nuclear, zeci de mii de morti si disparuti, o economie pusa la pamant. Ce poate fi mai rau de atat?
De fapt articolul asta il scriu in urma unei discutii avute cu o prietena draga de familie in urma cu ceva zile. Daca oamenii aia indura atata, noi de ce ne plangem? Si mai mult decat atat, daca ne tot plangem, de ce nu facem nimic sa schimbam ceva? Unele tari musulmane au iesit in strada sa-si dea jos conducerea, nemultumiti fiind de sistemul care ii conduce, japonezii sunt in misiuni de salvare de cand s-au produs nenorocirile, nu dorm zi si nopate si isi salveaza conationalii de sub daramaturi, iar noi? Noi ne uitam zi si noapte la 0TV, la ce mai fac Iri si Moni si prin ce sectii de politie mai umbla, ne uitam la magnificele telenovele romanesti...si ne plangem. Nu ne place Boc, nu ne place de x si y, si? De parca ar pasa cuiva de ce anume nu ne place noua.
Uneori ma intreb daca s-ar fi intamplat o asemena nenorocire Romaniei, ce ar fi fost de capul nostru acum?
Ce-ar fi sa ne bucuram de ce avem, chiar si de ce nu avem? Sau ce-ar fi sa iesim in strada, dar nu numai nenorocitii carora li s-au taiat salariile, sau medicii care vor deveni functionari publici, ci cu totii. Ce-ar fi sa nu mai mergem la serviciu timp de o luna, ne luam familia si sa ne mutam cortul in fata guvernului Romaniei? Ce-ar fi sa nu mai functioneze cateva din cele mai mari companii din Romania din cauza oamenilor care ies in strada? Ce-ar fi daca am face cu adevarat ceva? Ce-ai face, draga cititor, daca romanii s-ar decide la o greva generala in toata tara, ai avea curajul sa participi?
Of, cred ca sunt prea impotriva nepasarii asteia acute in care se afla romanii. Imi trebuie o vacanta, undeva in Dubai sau in America Latina : ))

Ghidul 3 - Haldi ceremony

Continuam povestile despre nunta traditionala indiana cu ceremonia numita Haldi (aka turmeric in engleza, aka curcuma in romaneste)
Trebuie sa stiti ca respectivul condiment, curcuma, care se foloseste foarte des in mancarurile indiene, se descopera a fi chiar benefic impotriva unor boli precum cancer, Alzheimer si altele.

An idiot’s guide to an Indian wedding

2. Haldi Ceremony

You have been advised to wear the worst clothes you own to this ceremony. I ended up wearing something I’ve owned for 8 years.

The bride’s mother hosts Haldi. All her close girl friends are invited, although it’s common to see the bride’s brother there as well.

Haldi literally means turmeric (yes, the spice!). They make a paste of turmeric along with milk, almonds, pistachios and other nuts. It turns out to be this thick paste, which is applied all over the bride’s skin.

She sits on a chair surrounded by everyone, and one by one, we apply the paste on her face and hands. It’s supposed to make you look pretty. How does a horrible smelling yellow thing do that is beyond me? By the end of the ceremony, everyone goes crazy, and we start applying haldi to everyone present. During this application process, it may be possible that the aforementioned yellow substance may land on your clothing, thus ruining it forever. No, dry cleaning does not help. So, stick to wearing your old clothes and you will be a very happy person indeed!

Since, we have only one brother, we (the sisters) decided that it was okay for us to apply haldi to him as well. We didn’t ask him, more like we ordered him! To humour us, he even agreed!

That night, all of us (my parents and all my siblings) got into our old pajamas, and applied haldi on my brother. Somewhere it changed from being a haldi ceremony, to being a haldi fight!

Everyone was coated yellow, and I’m quite sure our maids hated us for the mess we made.

I dare you to move

Mda mda, stiu ca nu e OKI sa scrii titlul in engleza si sa bagi postarea in romana, dar nu imi pasa :D Adevarul e ca anumite expresii sau cuvinte suna parca mai bine in engleza decat in romana...sau suntem noi prea americanizati.
Oricum nu asta e ideea in acest articol. In acest articol ideea este urmatoarea: "Dare to move". Eu propun fiecare sa inteleaga ce isi doreste din aceste cuvinte, pentru mine insa au o semnificatie adanca, asa ca sa nu spun deep :)))
Acum mai multi ani, am vizionat pentru prima data filmul "A walk to remember". Probabil unii se vor gandi, "of da, lacrimogenu' ala, cu fata cu sida si baiatu' care devine inger peste noapte". Probabil altii vor spune "Pfoai nebunia aia de film la care am plans o ora jumate ...MINUNAT". Cu siguranta multi nu vor spune nici una nici alta, dar va intreb acum, a ascultat cineva vreodata soundtrackul acestui film? Desigur in afara de faimoasa melodie "Only hope" cantata de Mandy Moore (dupa care cred ca a si devenit faimoasa prin ale muzicii), mai exista o formatie care si-a lasat amprenta muzicala in film. Cei de la Switchfoot. Nu ma intrebati, habar nu am de ce se cheama asa formatia, de cand sunt, cum sunt, ideea e ca atunci mi-au placut mult melodiile din film, iar acum, cand am regasit folderul cu "A walk to remember OST", am avut revelatia.
Una dintre melodiile din film "Dare you to move" (pe care observ ca am mai postat-o mai demult pe blog) cantata de Switchfoot mi-a placut in mod deosebit. Si am ascultat-o mult in acea vreme. Acum o reascult, dar semnifica pentru mine cu totul altceva. Daca atunci era doar o melodie care imi amintea secventele frumoase si pline de curaj din film, acum melodia imi aminteste de secventele frumoase si pline sau lipsite de curaj ...din viata. De ce? Pai cred (si sper ca veti face asta) ca va trebui sa ascultati melodia si sa intelegeti singuri.
Ascultare placuta si fiti deschisi :) Let it get to you :))))
(dupa acest video aveti videoclipul original pe Vevo dar mai ales...VERSURILE )



Original Swhitchfoot Video on VEVO

"Dare you to move" Lyrics

Welcome to the planet
Welcome to existence
Everyone's here
Everyone's here
Everybody's watching you now
Everybody waits for you now
What happens next?
What happens next?

I dare you to move
I dare you to move
I dare you to lift yourself up off the floor
I dare you to move
I dare you to move
Like today never happened
Today never happened before

Welcome to the fallout
Welcome to resistance
The tension is here
The tension is here
Between who you are and who you could be
Between how it is and how it should be

I dare you to move
I dare you to move
I dare you to lift yourself up off the floor
I dare you to move
I dare you to move
Like today never happened
Today never happened

Maybe redemption has stories to tell
Maybe forgiveness is right where you fell
Where can you run to escape from yourself?
Where you gonna go?
Where you gonna go?
Salvation is here

I dare you to move
I dare you to move
I dare you to lift yourself, to lift yourself up off the floor
I dare you to move
I dare you to move
Like today never happened
Today never happened
Today never happened
Today never happened before